Dincolo de credința oarbă Partea a 7-a

Dovezi ale existenței lui Dumnezeu
Partea 7
Post scriptum
 
 
Există posibilitatea ca Dumnezeu să fie cunoscut?
Ce șanse sunt?

Întrebarea este justificată. În contextul politizării tot mai mult a științei și mai ales a unui sistemul de învățământ laic cu reflexe din ce în ce mai atee, nu este de mirare ca cineva să nu aibă nici măcar înclinația spre întrebările existențiale, să nu-și dorească mai mult decât să-și trăiască clipa. Marea majoritate a oamenilor se limitează la nevoile de bază, pierzând interesul de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, de a-și cunoaște propriul Creator. Ei hoinăresc prin această lume, pierzând sensul și ținta vieții lor, pierzând inclusiv interesul pentru salvarea sufletului lor.

Psalmul 14 ne dezvăluie o stare de fapt tristă, greu de recunoscut și acceptat în lumea noastră, cea de ieri, și cea de azi: „Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este nici unul care să facă binele. Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere, şi care să caute pe Dumnezeu. (Psalmul 14:1-2)
„El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bîjbăind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi.” (Fapte 17:26-27)

Deci, există posibilitatea ca Dumnezeu să fie cunoscut?
Există vreo șansă ca El să fie cunoscut?

Chiar dacă cineva nu crede în El, în existența lui Dumnezeu, dar dorește să știe adevărul, se poate întreba: „Dacă nu cred că Dumnezeu există, poate ceva sau cineva să schimbe această gândire a mea, această concepție a mea despre El?”
Da, există această posibilitatea de a fi cunoscut. Dumnezeu a lăsat ușa deschisă spre El. El Însuși își dorește să fie cunoscut mai mult decât își dorește omul acest lucru.

Dacă cineva Îl caută, ar trebui să știe că El, Dumnezeu, se lasă găsit. O spune deschis chiar El:
„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul,” (Ieremia 29:11-14)

Deci, soluția lui Dumnezeu la problema existențială a omului a fost și este cunoașterea Lui!
Însă, modalitatea de cunoaștere a Lui nu este prin vedere, cum s-ar fi așteptat omul, ci prin credință.
„Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

De ce credința?
Putem găsi un răspuns simplu, dacă ne raportăm la perspectiva cerului. Să ne aducem amintim de cei care L-au văzut, adică îngerii. Faptul că ei au fost în prezența Lui, L-au văzut, acest lucru nu i-a ajutat să se raporteze la El într-un mod care să-L cinstească, așa cum se cuvenea Celui care i-a creat și pe ei.

Dar, mai ales, putem să ne raportăm la un verset biblic relevant: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte,” (Evrei 1:1-3)

Deci, Fiul Său este imaginea sub care ni S-a descoperit Dumnezeu.
Iar, în zilele noastre Dumnezeu se revelează mai mult ca oriunde în Cuvântul Său scris – Biblia.

De ce s-a revelat Dumnezeu prin Cuvântul Său, pe care l-a întrupat și pe care l-a recunoscut ca fiind Fiul Său? Și căruia i-a dat un nume – Emanuel, care tălmăcit înseamnă „Dumnezeu este cu noi”? Numele mai popular printre oameni este numele Isus.

De ce Fiul Său, Isus? Pentru că:

1. Pentru că „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” (Ioan 1:18)

2. Isus „este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea.” (Coloseni 1:15)

3. Pentru că Isus „cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. (Filipeni 2:6-7)

„La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2:8-11)

4. Pentru că prin Isus „au fost făcute toate lucrurile care Sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.” (Coloseni 1:16)

5. Deoarece „El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.” (Coloseni 1:17

6. Isus „este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea (Coloseni 1:18b)

7. „El este Capul trupului, al Bisericii.” (Coloseni 1:18a)

8. Pentru ca întreaga creație, întreaga omenire „să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.” (Coloseni 2:2-3)

9. „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui. Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină;” (Coloseni 1:19-22)

10. Și, pentru că „… nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.” (Matei 11:27)

11. Pentru că prin Isus Dumnezeu „ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.” (Coloseni 1:13-14)

12. Și pentru că ”În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Fapte 4:12)

Numai El, Cuvântul întrupat, poate schimba răul în bine, poate schimba natura decăzută a omului și, respectiv, natura coruptă a lumii. Numai El schimbă inima și viața omului:
Isus Însuși mărturisește despre El că este: „Lumina lumii;” Și, continuă: „cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12)
Sensul principal al „luminii” la care se referea este acela de cuvânt, informație, învățătură. El ne este prezentat ca fiind „Cuvântul întrupat”, sau, dacă vreți, „Informația întrupată”, sau „întruparea” științei și înțelepciunii lui Dumnezeu.

Am auzit cu toți de puterea cuvântului. Un cuvânt poate ucide sufletul, sau poate să ridice, să ne fortifice. Dacă un cuvânt a unui om are putere, de ce am crede că un cuvânt a lui Dumnezeu nu ar avea putere? Din contra! Un om a lui Dumnezeu, apostolul Pavel, ne spune încurajându-ne: „Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă” (Romani 1:16-17)

Isus Cristos îi încurajează pe cei care cred în El, pe cei care îi calcă pe urme: „Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine.” (Ioan 14: 1)
„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.” (Evrei 4:12-13)
„Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” (Ioan 8:31-32) Acest adevăr aduce pace în suflet.
El ne îndeamnă să facem un lucru care duce la acea schimbare a minții, a inimii și a vieții noastre: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30)

Numai credința în Dumnezeu poate schimba răul în bine, mai ales în sufletele marcate de cunoștința răului și în vieți devastate de experimentarea acestui rău.
Acest adevăr – acela al schimbării inimii și vieții omului – posibil este unul dintre cele mai mari dovezi ale existenței lui Dumnezeu.
Credința în Dumnezeu a schimbat milioane de vieți până acum și continuă să o facă generație după generație. Milioane și milioane de oameni pot mărturisi că numai credința în Dumnezeu i-a scos din dependență de droguri, de alcool, din vieți desfrânate; i-a ajutat în refacerea căsniciei distruse, etc.
Ca urmare a acestei schimbări, Dumnezeu, le-a dăruit un scop și un rost în viață.

Amintim din nou acel verset din scrierile lui Ieremia, unde Dumnzeu își îndeamna poporul rătăcit prin meandrele răului să Îl caute. Facem acest lucru pentru a sublinia ideile principale:
„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul,” (Ieremia 29:11-14)

Mai concret, cum poate fi găsit Dumnezeu prin credință și ce trebuie avut în vedere în procesul căutării?
Dumnezeu nu ne cere o metodă anume de a-L căuta.

Ce este important de făcut, dacă există o înclinație spre cunoașterea Lui?

a. În primul rind e important să vrei. Adică, să vrei cu adevărat să-L cauți și să o faci din toată din inima.
Acest „din toată inima” face diferența. Adică, dorința sinceră și perseverență.
Dumnezeu Se lasă găsit de acela care hotărăște cu toată inima să-L caute și să creadă în El. Altfel, nu este posibil. A te afla doar în treabă, nu este o soluție.

b. Poate te întrebi: „Dar, cum să-L caut din toată inima?”
Răspunsul simplu este acesta: prin rugăciune!
Cheamă-l din toată inima în viața ta, prin rugăciune, pentru că El a spus așa:
„Domnul este lîngă toţi cei ce- L cheamă, lîngă cei ce-L cheamă cu toată inima” (Psalm 145:18)
Dumnezeu este duh, o ființă spirituală. Dar, El este și o persoană cu care se poate relaționa. El ne-a creat tocmai cu acest gând de a avea o relație bazată pe cunoaștere, iar această cunoaștere să ducă la plăcerea de a sta în prezența Sa, de a vorbi cu El așa cum vorbești unui prieten, de a petrece timp de calitate lângă El. O relație plină de lumina și culorile dragostei. Înainte de toate și în cele din urmă, Dumnezeu este dragoste.

Forma principală de relaționare este dialogul, sau în termini biblici, rugăciunea. Spune-I lui Dumnezeu că dorești din toată inima să-L cunoști și să fii cunoscut de El. Adică, să vă cunoașteți, să vă împrieteniți. Invită-L din toată inima să vină în viața ta. Apoi, așteaptă. Fă liniște în inima ta, în mintea ta și, în timp, vei auzi vocea blândă, dar autoritară a Duhului Său, care îți va da îndemnuri până și noaptea.
Toți creștinii autentici au experimentat acest lucru.
Fii sigur că te aude, că te va asculta.
Acest „fii sigur”, adică, „crede”, este un prim pas prin credința. Crede că El ce spune, știe ce spune. El spune adevărul, căci Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul (Ioan 17:17)

c. Cheamă-l din toată inima, dar într-o atitudine potrivită cu starea ta de copil care a stat departe de Tatăl său, de Creatorul său, care și-a condus viața după cum a vrut el și societatea în care a crescut. Este importantă o recunoaștere sinceră și profundă a stării de înstrăinare față de El, a stării de păcat.

Este necesară, absolut necesară, o atitudine de regret sincer a faptului că te-ai încrezut în orice altceva, dar nu în Dumnezeu. El își dorește să fim sinceri, să avem într-adevăr un regret autentic, din „toată inima”. Atunci, promisiunea Lui ne așteaptă.
Să subliniem încă odată acel verset cheie: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire” (1Ioan 1:9)

Mărturisește-ți înaintea lui Dumnezeu păcatul sau păcatele pe care ți le amintești. Apleacă genunchii cu reverență și încredere înaintea Lui și vorbește-I ca unui Tată de care te-ai îndepărtat cândva, dar acum îți dorești să revii acasă. El va lua vina indiferenței, a necredinței, a nelegiuirilor, a păcatelor, a răzvrătirii de pe umerii tăi, te va elibera așa cum a făcut cu fiecare om în parte, inclusiv cu cei care au scris acest articol.
Roagă-te lui Dumnezeu, dar fă-o în Numele Fiului Său, Isus Cristos, Domnul și Mântuitorul omului. Pentru că: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.” (Faptele apostolilor 4:12)

Un verset din Epistola către Romani ne amintește că:„ Dacă mărturisești cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnzeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.” (Romani 10:9-10)
“…dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36)
„Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi. (1Ioan 1:8-10)

Recunoșterea acestei stări de îndepărtare, sau de ignorare, sau chiar de respingere a Lui este o condiție, este ca o ușă spre împăcare, spre iertare.
Uite ce spune Dumnezeu în Cuvântul Lui pentru noi: „Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi- vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet! Sfîşiaţi- vă inimile nu hainele, şi întoarceţi- vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe cari le trimete (Ioel 2:12-13)

A sta departe de Dumnezeu, de Cel care ne-a creat pentru El, este văzută de El, ca o răzvrătire, ca o neascultare, ca un păcat.

d. O dovadă că vrei cu toată inima este și faptul că nu vei amâna această rugăciune, ci o vei face chiar azi.
„câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” (Evrei 3:15)
„chiar acuma, zice Domnul …” „…vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (Ioel 2:12-13; 2Corintieni 5:20-21)
Dacă ai trait într-o stare mai mult sau mai puțin conștientă de distanțare, de răzvrătire, dar vrei să experimentezi o relație cu Dumnezeu bazată pe cunoaștere, respect și dragoste reciprocă, nu mai amâna și fă un pas prin credință spre Dumnezeu. El își dorește acest lucru și așteaptă.

În Apocalipsa găsim scris că El își dorește acest lucru mai mult decât ne dorim noi înșine: „Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” (Apocalipsa 3:20)
Dacă vrei să te reîntorci la Dumnezeu ca un fiu care a rătăcit prin lumea asta, nu-ți rămâne de făcut decât să începi cu o rugăciune sinceră.

Cel care doreste să se roage cu adevărat trebuie să facă liniște în sufletul lui, să facă loc Dumnzeului păcii în inima lui. Liniștea este o condiție, o probă care trebuie trecută.
Pentru a-ți găsi liniștea nu e nevoie să te izolezi în pustie, ci doar să-ți întrerupi activitățile și, potrivit cu Biblia: „intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.” (Matei 6:6)

Toți oamenii rugăciunii insistă asupra faptului că rugăciunea trebuie să fie făcută în linişte. Ea trebuie să fie simplă în cuvintele noastre, calmă și concisă, adică, fără multe cuvinte, și, deasemenea, directă, într-o relație tată şi fiu.

Sfântul Ioan Scărarul ne spune în cartea sa„Scara dumnezeiescului urcuș”: „Nu face pe deşteptul în cuvintele rugăciunii tale! Căci gânguritul simplu şi nemeşteşugit al copiilor a înduioşat pe Tatăl lor cel din ceruri. Nu te porni la vorbărie, ca nu cumva prin căutarea cuvintelor să ţi se împrăştie mintea. Un cuvânt al vameşului L-a făcut pe Dumnezeu îndurător şi un cuvânt spus cucredinţă l-a mântuit pe tâlhar. Multa vorbire în rugăciune pricinuieşte minţii năluciri şi împrăştiere. Iar un singur cuvânt o adună.”

Orienteză-ți rugăciunea spre interiorul tău, nu către un Dumnezeu care este undeva departe, prin cer. Primul gând este de a fi tu însuți în acest dialog, găsind acele cuvinte care definesc starea ta, ceea ce ești tu cu adevărat, cuvinte de care să nu te rușinezi văzându-te descoperit, naiv sau prea îndrăzneț.
Pe scurt, spune acele gânduri care te exprimă cu adevărat.

Câteva idei simple de rugăciune, care pot ajuta.
Experiența unui personaj biblic te poate ajuta: „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.” (Luca 15:18)
Doamne Dumnezeule, la fel ca și „Fiul risipitor” mă întorc la Tine. Te rog să mă ierți de toate greșelile și păcatelel mele și să mă primești la Tine.
Îți mulțumesc în numele lui Isus Cristos!

„Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.” La fel ca și „Fiul risipitor” mă întorc la Tine. Te rog să mă ierți de toate greșelile și păcatelel mele și să mă primești la Tine. Îți mulțumesc în numele lui Isus Cristos!

Rugăciune:
Dumnezeule, eu nu Te cunosc și-mi este destul de greu să-Ți vorbesc. Totuși, dacă exiști, ajută-mă să Te cunosc. Posibil că m-am îndepărtat de tine prea mult, ca să mai cunosc drumul înapoi spre Tine. Eu atâta pot, să am dorința să Te cunosc. În rest, cam totul îmi este necunoscut. Am înțeles că atitudinea mea din toti anii mei de până acum Te-a dezonorat, Te-a necinstit. Am înțeles că Ți-am încălcat poruncile și păcatele mele m-au depărtat de Tine. Îmi pare rău! Te rog să mă ierți! Mă întorc la Tine de la viața mea păcătoasă. Cred că ai trimis pe Fiul Tău, Isus Cristos, să moară pentru mine. Ajută-mă să cred cu toată inima în Tine. Întărește credința mea slabă. Dă-mi o inimă nouă, curată, statornică, iubitoare. Am înțeles voia Ta pentru mine, de aceea, te rog, vino în viața mea ca Dumnezeu. Îl rog pe Fiul Tău, Isus Cristos, să fie Mântuitorul meu, Domnul și Stăpânul vieții mele. Te mai rog dă-mi Duhul Tău cel Sfânt ca îndrumător, ca apărător. Condu-mă tot restul vieții mele și mântuiește sufletul meu. În numele lui Isus Cristos, te rog aceste lucruri! Amin!

Biblia – Cuvântul Său scris și Duhul Sfânt a lui Dumnezeu ne ajută în demersurile noastre pe calea cunoașterii, a încrederii, a credinței în Dumnezeu.
Dacă tu îi vorbești lui Dumnezeu prin rugăciune, El îți vorbește în primul rând prin Cuvântul Lui scris – Biblia. Prin Biblie, Cuvântul inspirat a lui Dumnezeu, te ajută să-L cunoști, să știi ce Îi place și ce nu Îi place, ce așteptări are de la copiii Lui, de la credincioșii Lui, și ce promisiuni minunate are pentru cei care Îl onorează prin viața lor.

Prin Duhul lui Dumnezeu, Cuvântul scris – Biblia primește relevanță, primește viață pentru tine. Cum se realizează acest lucru numai un creștin autentic îl poate recunoaște, chiar dacă nu știe cum să îl explice. Aici este secretul care face diferența între o persoană care caută pe Dumnezeu din toată inima și o altă persoană, care nu citește Biblia cu o inimă sinceră, înclinată spre a afla adevărul, o persoană care parcurge paginile biblice superficial, cu gândul că e o carte mai mult de cultură decât Cuvântul inspitat a lui Dumnezeu.

Pe deasupra, cititul zilnic al Bibliei, te va ajuta să-ți păstrezi dorința de a fi credincios în decizia luată, de a rămâne plin de încredere în Dumnezeu tot restul vieții. Prin Cuvântul Său vei aduna credință și vei crește în dragoste pentru El, cu toate consecințele ce decurg din faptul că te-a reprimit și te-a făcut Fiu de Dumnezeu. Și, pe deasupra, vei primi mântuirea sufletului și viața veșnică cu toate binecuvântările ce decurg din voia „bună, plăcută și desăvârșită” a Lui pentru un fiu -moștenitor al darurilor regăsite în Împărăția Lui.

Cum va putea un fost necredincios să-și păstreze credința în Dumnezeu?
Câteva versete din Psalmul 119 sunt relevante în acest sens:
„Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Binecuvântat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orânduirile Tale!” (Psalmul 119:9-12)

………..
Dacă ai întrebări legate de modul în care vrei să cunoști mai mult despre Dumnezeu nu ezita să ne contactezi, și-ți vom sta la dispoziție cu tot ce știm și putem.

„Căci așa vorbește Domnul către casa lui Israel: Căutați-Mă și veți trăi! (Amos 5:4)