Dincolo de credința oarbă Partea a 5-a

 
 
 
 

Dincolo de credința oarbă

Dovezi ale existenței lui Dumnezeu
Partea a 5-a
 
 
Argumente care nu aparțin rațiunii umane
 
 
Îngeri

Profeți

Viziuni

Vise premoniții

Vrăji și vrăjitori

Exorcism

……………………
 
 

Existența lumii spirituale

Îngerii

Acest argument pleacă de la înțelegerea faptului că pe lângă lumea materială care ne înconjoară mai există și altceva sau altcineva în afară de noi, ființele umane, ființe care aparțin acestei lumi. Afirmarea evidenței lumii materiale nu exclude conștientizarea existenței și a unei alte lumi, una paralelă cu aceasta, numită – lume spirituală sau lumea duhovnicească.

Despre această lume ne vorbește fără dubii Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia. Ea ne prezintă existența unor ființe spirituale, a unor îngeri, care sunt organizați ierarhic, fiecare având locuri și roluri bine stabilite. Chiar mai mult, există îngeri catalogați, din perspectivă biblică, ca fiind buni și alții ca fiind îngeri răi, sau demoni.

Nu este în intenția acestui articol să dezvolte acest subiect, ci doar să îl cuprindă ca dovadă a existenței lui Dumnezeu, El fiind Creatorul inclusiv al acestei lumi spirituale, căreia îi aparțin

aceste ființe spirituale – îngerii. Mai mult, chiar Biblia ne spune că Dumnezeu este spirit sau duh, deci chiar El aparține acestei lumi duhovnicești.

„Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4:24)

În același timp, se afirmă că această lume spirituală este anterioară și va fi posterioară celei materiale.

Mai mult, din această perspectivă, trebuie afirmat că în această lume spirituală ființele spirituale care o populează recunosc autoritatea Celui care a creat această lume, a Celui care i-a creat pe ei – îngerii, adică Dumnezeu.

Afirmațiile biblice chiar și realitatea în care trăim confirmă faptul că lumea materială și cea spirituală sunt părți beligerante ale unui război spiritual cu interese antagonice. Biblia își avertizează credincioșii: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:12)
Chiar dacă pentru unii recunoașterea acestei lumi spirituale întâmpină probleme, există, totuși, motive pentru a recunoaște existența ei.

Proorocii, vedenii, vise premoniții

Călăuzirea dată de Duhul lui Dumnezeu

O proorocie poate fi înțeleasă ca o prezicere a ceea ce urmează să se întâmple în viitorul apropiat sau îndepărtat. Biblia ne vorbește foarte clar de existența proorocilor și a proorociilor și, respectiv, despre vedenii. În ea găsim sute de proorocii biblice și vedenii care vorbesc despre evenimente viitoare. Proorociile și vedeniile nu sunt străine poporului lui Dumnezeu nici în zilele noastre. Ele sunt o realitate care pot face parte din viața a nu puțini creștini.

Vedeniile, visele premoniție pot fi, totodată, obiectul experiențelor și a oamenilor care nu se regăsesc în spațiul creștin.

Toate acestea spun clar că există un Dumnezeu care este direct implicat în cele două lumi create de El, lumea materială a omului și cea spirituală a duhurilor. În plus, prin proorocii se poate înțelege că Dumnezeu este în controlul celor două realități, dirijând lucrurile spre finalitatea dorită de El, realitate pe care o revelează, înștiințând din timp pe un om, o biserică sau pe un popor.

Proorociile și vedeniile din perimetru creștin au legătură directă cu călăuzirea dată de Duhul lui Dumnezeu. Dar, pot exista „ înștiințări” și din partea opozantului lui Dumnezeu, adică Satan.

Instinctele. Intuiția. Presentimentele

Instinctele pot fi considerate tezaure de inteligență. Ele sunt un complex de reflexe înnăscute, necondiționate care ne asigură reproducerea, apărarea, conservarea, etc.

Totodată putem vorbi și de acel sentiment ce scapă conștienței, de prezicere a celor ce urmează să se întâmple.

Cum se formează aceste instincte? Știința oferă explicații limitate. În acest sens, teoria reflexelor necondiționate e puțin cam nesatisfăcătoare. Această teorie afirmă că o specie cândva a avut la un moment dat aceste reflexe și celelalte specii au urmat-o. Așa, din întâmplare, s-a ajuns la un program inteligent și pe urmă celelalte specii au urmat acel program. Dar, această afirmație parcă ar spune că cineva a învățat să scrie și copiii lui nu mai trebuie să învețe să scrie, pentru că el le-a transmis genetic această abilitate. E puțin cam mult!

Despre intuiție, potrivit definițiilor de dicționar acceptate, se poate spune că „este o cunoaștere sui-generis, de natură și esență irațională, opusă și superioară cunoașterii discursive și analitice, care ar face posibilă sesizarea nemijlocită, fără o elaborare logică prealabilă a esenței.” Se mai poate spune despre ea că ar fi o formă apriori a sensibilității.

Din perspectivă biblică, s-ar putea spune că este sau aparține sufletului, duhului omului. Afirmația asta se bazează pe faptul că omul este format din trup, suflet și duh.

Oricum ar fi ea definită un lucru e clar, acela că aparține unui domeniu despre care nici omul și nici știința lui nu au prea multe explicații.

Unii spun că este „cea mai înaltă formă de inteligență”. Decartes spunea: „ Intuiția este concepția încrezătoarea a unei minți simple și atente, care apare doar din lumina rațiunii și este mai certă decât deducția.”

Alții spun că „intuiția fiind mereu activă are acces la banca de date a spiritului universal”.

Alții spun că este „al șase-lea simț”, sau că e „cea mai puternică resursă a femeii, sau a unei mame”.

Sunt multe cărți care își asumă rolul de a te învăța cum să „asculți” intuiția, chiar îți dau „semne” ca să o distingi, sau ca să o „accesezi”.

Un răspuns plauzibil îl are însă creștinismul, care o identifică ca aparținând acelui „glas intern” acelei „voci lăuntrice”, acelei zone despre care doar Dumnezeu poate să ne spună mai multe.

Oameni dotați cu diferite puteri, abilități supranaturale neobișnuite, am zice, supraomenești.

Să amintim doar câteva cazuri.

Oameni care vorbesc fluent 10 limbi; persoană care, prin meditație și concentrare, emite prin palme o căldură de 94,44 grade Celsius; persoană care își poate ține greutatea corpului pe o foaie de hârtie; persoană cu o vedere neobișnuită, fiind capabilă să vadă detalii la 1609,34 metri. (Un om obișnuit vede detaliile sub 10 metri.) Om care rezistă la o tensiune electrică de 20.000 de volți, fără a avea vreo traumă, sau prin corpul căruia trece o energie electrică suficientă pentru a încălzi apa dintr-o ceașcă la o temperatură de 97°C. Și, exemplele pot continua.

Acestea și multe altele, oricât de nemaipomenite sunt, dovedesc că omul are capacități latente nebănuite, care refulează parcă în exterior în diferite situații particulare sau în urma unor antrenamente susținute. Aceste abilități, care astăzi sunt izolate și individuale, arată spre o potența fizică și intelectuală ținută parcă în stand by pentru alte vremuri și pentru toți care vor popula o realitate în așteptare.

Vindecări inexplicabile rațional

În acest articol ne vom opri doar la câteva aspecte sau lucruri care țin de ceea ce Biblia numește: „puterile veacului viitor” (Evrei 6:5)

Ele se regăsesc în câteva învățături ale lui Isus:

„Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl: şi ori ce veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14:12-14)

„Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate, şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. /Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” (Matei 10:1,8)

Acest verset biblic subliniază, în primul rând, că există o putere pe care o are Isus Cristos, o putere care poate fi transferabilă de la El către ucenicii Săi din toate timpurile. De subliniat afirmația „ucenicii Săi din toate timpurile”, pentru că acest lucru este valabil până în zilele noastre, când se întâlnesc, fie și la o scară relativ redusă, vindecări de boli incurabile în fața cărora medicina și doctorii, oricât de binevoitori ar fi, de cele mai multe ori nu pot decât să ridice neputincioși din umeri, sau să arate cu degetul în sus, spre cer. Asta pentru că nu există o explicație rațională pentru unele vindecări incurabile.

Experiențe mistice personale

Despre experiențele mistice poate să vorbească doar o anumită categorie de credincioși. Noi, credincioșii simpli, nu putem decât să acceptăm ideea că trăirile spirituale înalte nu sunt minciuni, fantasme ale minții umane.

Zona spirituală este nebănuit de complex și ascunsă. Ea nu se dezvăluie dilentanților creștini sau credincioșilor cu jumătăți de măsură. Viața lor, în majoritatea cazurilor monahi, este o viață de multe ori ascunsă prin munți, deșerturi, locuri ferite de ochii curioșilor, este o viață trăită la standarde morale și spirituale pe care noi, credincioși simpli, nici să le visăm nu putem.

Mărturia a zeci, sute de credincioși autentici dovedesc existența unor trăiri mistice speciale. Monahii trăiesc vedenii peste fire şi au experienţe mistice ce țin de supranatural. În general, multe dintre ele rămân necunoscute publicului, fie și pentru ca cel în cauză să se poată feri de mândrie. Mândria fiind dușmanul principal al creștinului!

Dincolo de orice discuții, rămâne de spus un adevăr simplu, dar greu de verificat de către omul neinteresat de cele spirituale, acela că lumea noastră lăuntrică este o adevărată minune, și nici într-un caz rezultatul unei întâmplări.

Sunt oameni ai lui Dumnezeu care lasă în urmă bogăţia lumească şi îşi dau viaţa pentru Hristos, doar pentru a avea parte de aceste frumuseţi spirituale fără margini şi o iubire pe care noi, oamenii simpli, o știm doar în teorie. Iar ca sfârșit a nevoințelor lor trupești vor câștiga mântuirea cu tot ceea ce aduce după ea și este în legătură directă cu dragostea lui Dumnezeu pentru astfel de oameni, care se dăruie Lui în întregime.

Fenomene de decorporalizare

Moartea clinică înseamnă acea limită între viață și moarte, în majoritatea cazurilor fiind vorba de pacienți în situații critice din punct de vedere medical.

Numeroase relatări din timpul morții clinice descriu fenomene temporare de decorporalizare a sufletului. Explicația acestor fenomene este controversată în lumea specialiștilor. Faptul că oameni aflați în moarte clinică relatează diverse fenomene ca: desprinderea de trup, vizualizarea unor imagini sau diverse alte percepții, este explicat de unii specialiști prin activitatea centrilor corticali, care rămân relativ activi în toată perioada intervalului de resuscitare.

Alți specialiști susțin că sunt fenomene reale de desprindere a sufletului de corp.

Totuși, numărul mare și multe dintre elementele descrise de cei în cauză sunt comune, poate îndreptăți credibilitatea actului în sine, paralel cu relatările personale influențate de diverși factori.

Dincolo de paralelismul lumi materiale și a celei spirituale, inclusiv a credibilității sau incredibilității decorporalizării, un lucru rămâne cert, acela că știința este în fața unui subiect puțin cunoscut, greu de pătruns și care promite multe și incredibile. Nu putem decât să așteptăm timpul când ea va putea să pătrundă dincolo de „coaja de nucă” a acestui domeniu plin de mister. Atunci, va putea să depășească nivelul unor observații și interpretări, ele însele limitate și controversate.

Dar, mai rămâne ceva de spus, faptul că știința va putea, în cel mai bun caz, să descopere ceea ce este, să dea explicații, chiar să determine un proces sau altul, dar niciodată nu va putea fi în situația Celui care a proiect corpul uman în toată complexitatea lui uimitoare a căror granițe numai Dumnezeu le cunoaște.

Deocamdată, situația este într-un stand by care obligă ambele părți, știința și creaționismul, să aștepte rezervate, în timp ce dau din umeri în neputința lor de a înțelege în profunzime un domeniu atât de delicat. Diferența este doar aceea că unii acceptă existența acestei stări de fapt, iar alții caută explicații a căror valoare nu trece de valoarea unei păreri.

Exorcizări

Biblia prezintă suficiente cazuri în care oameni aflați sub puterea duhurilor rele, sau oameni demonizați au beneficiat de eliberări mai mult sau mai puțin instant prin mâna lui Isus.

De remarcat că duhurile, care au fost în oameni, au recunoscut autoritatea supremă a lui Isus, ca Fiul a lui Dumnezeu întrupat, ca fiind singura autoritate atât în lumea noastră materială, cât și în cea spirituală.

Un verset din Luca este relevant: „Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul Gadarenilor. Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat. Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâni, dar rupsese cătuşele şi sfărîmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli. Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre. Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat, şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!” Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!” „Care-ţi este numele?” l-a întrebat Isus. „Numele meu este „Legiune” a răspuns el „pentru că suntem mulţi.” (Marcu 5:1-9)

Chiar dacă aceste lucruri nu fac parte dintre preocupările lumii moderne, scoaterea de demoni din oameni demonizați inclusiv în vremurile noastre nu poate fi considerat un lucru ce ține de minciună, de povești, sau mituri, etc. Aceasta este o realitate cu care se confruntă ierarhii bisericilor tradiționale, dar și ucenicii lui Isus, care au avut în vremurile trecute sau au în vremurile noastre această autoritate și putere dată de Isus Cristos, prin Duhul Sfânt a lui Dumnezeu.

Vrăji și vrăjitori

Ori cât de mult aceste subiecte pot părea povești anacronice și minciuni, totuși, realitalea ocultă confirmă că există și puteri despre care omul obișnuit doar aude din când în când.

Biblia ne face de cunoscut existența acestor practici și ritualuri păgâne atât în Vechiul Testament cât și în Noul Testament.

Dumnezeu condamnă drastic practicarea vrăjitoriei sau apelarea la astfel de practici păgâne. Acestea sunt considerate malefice și nu au nimic de-a face cu spiritul creștin.

Chiar dacă frecvența cu care aceste practici necreștine ies la iveală este mică sau medie în lumea modernă, totuși existența lor nu poate fi contestată decât de dragul contradicției.

Deși noi doar survolăm acest subiect, totuși, realitatea chiar și cea a zilelor noastre, confirmă existența vrajitorilor și a vrăjitoriilor, scoțând, astfel, în evidență că se vorbește de o realitate spirituală, nu de o ficțiune, de o minciună și încă una anacronică.

Realitatea spirituală a fost creată de Dumnezeu. Dar, cam o tremie din ea este decăzută de la locul și scopul inițial a lui Dumnezeu și intră în „competența”, în subordonarea aceluia pe care Biblia îl numește împotrivitorul lui Dumnezeu, adică Diavolul. Potrivit Bibliei, acest duh căzut are puteri spirituale nebănuite de omul simplu, dar pe care îl poate da oamenilor care îl recunosc pe el ca stăpân spiritual al sufletului și vieții lor.

Puterea rugăciunii creștine

Despre rugăciune s-a vorbit mult și multe, în toate timpurile. Și, totuși, puțini sunt aceia care îi cunosc cu adevărat puterea.

Acest lucru pentru că această putere, de care un credincios adevărat nu se îndoiește, este condiționată de mai mulți factori, printre care relația sa cu Dumnezeu este prioritară. Dar, este de asemenea importantă și viața curată, neprihănită, de trăitor în spiritul biblic. Vindecările, exorcizările și alte lucruri cu o natură greu de explicat științific au o legătură directă cu rugăciunea către Dumnezeu și Duhul Său cel Sfânt și, respectiv, în numele lui Isus.

Cunoscându-se puterea rugăciunii, credincioșii creștini sunt îndemnați: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii,” (Efeseni 6:18) Chiar mai mult, creștinii sunt îndemnați: „Rugaţi-vă neîncetat.” (1 Tesaloniceni 5:17 )

Chiar și în vremurile moderne, când rugăciunea este din ce în ce mai rar folosită, se încearcă explicarea științifică a legăturii dintre rugăciune și schimbările ce se observă mai ales în starea psihică, sufletească a omului.

Minuni din zona creștinătății

Numărul minunilor din sfera creștinătății atât de-a lungul timpului cât și în vremurile noastre este mare. Despre viețile oamenilor sfinți, atât din bisericile tradiționale, ortodoxă, catolică cât și din celelalte denominațiuni, baptistă, penticostală, etc se poate citi în literatura eclesiastă de-a lungul timpului.

Dar și în zilele noastre misionari în diferite zone ale lumii pot mărturisi minuni incredibile ale puterii lui Dumnezeu, prin Isus Cristos și Duhul Sfânt, mărturii care se sprijină pe dovezi vizibile și mărturia personală a terțe persoane.

Concluzie

Pentru cei mai mulți dintre noi, această lume spirituală este greu de acceptat, pentru că surprinde rațiunea și logica prin felul neașteptat, ciudat, în care se manifestă. Dar, indiferent de atitudinea celor care aparțin lumii materiale, adică, omul, lumea spirituală este o realitate în sine, o lume independentă de lumea materială. Lumea spirituală este o realitate care nu depinde de părerea nimănui, oricât de diferită sau de ciudată se poate ea manifesta.

Astăzi se află în afara granițelor științei, așa cum au fost până acum multe aspecte ale lumii materiale, dar sperăm că într-o zi pragurile acesteia vor fi depășite mai convingător.

În sfârșit, un lucru este cert: într-o dimineață, vrând-nevrând, ne vom trezi cu toții, fiecare la rândul lui, în acea lume spirituală, o lume de dincolo. Părăsirea lumii materiale este ceva ce nu poate fi negat, sau de ocolit. Nici măcar ateii nu o vor putea ocoli. Fiecare dintre noi va trebui să se confrunte mai devreme sau mai târziu cu această realitate. Atunci, pentru mulți surpriza va fi mare. Inclusiv pentru cei care au afirmat-o teoretic, dar, de fapt, au neglijat-o și nu au luat-o în considerare sub toate aspectele credinței autentice.

Dar, pentru a încheia pe o notă optimistă, să sperăm că ambele realități ne vor fi favorabile și că, până la urmă, vom fi beneficiarii avantajelor pe care fiecare dintre aceste două lumi ni le pun sau ni le vor pune în față în viitorul mai mult sau mai puțin îndepărtat.