Isus – Fiul omului Partea a 2-a

 
 
 
 
Isus – Fiul omului
Partea a 2-a
Care este locul întrupării Cuvântului în Planul lui Dumnezeu?
 
 
Dumnezeu, în dorința Lui de a îndrepta omul pe calea cea bună, a trimis Cuvântul Său, identificat prin Fiul Său, căruia i-a dat un trup material, adică vizibil și cognoscibil. De aceea, Isus spune că este „Calea”, calea spre Dumnezeu, spre cunoașterea Acestuia, și, prin aceasta, calea spre mântuirea sufletului omului.

Dar, problema este că Dumnezeu, nu I-a dat un trup de slavă, care să impresioneze omul, ci unul smerit, asemănător cu a marii majorități a oamenilor, cu care Isus Cristos, de fapt, S-a și identificat. Acest lucru surprinzător, a fost ca o răscruce de drumuri pentru om. Deși smerenia se înscrie în principiile esențiale ale Împărăției lui Dumnezeu și are legătură cu adevărul că „cunoștința îngîmfă”, totuși așteptările omului de la un Dumnezeu atot ominipotent, omnișcient au fost profund zdrumcinate.

Dar, reacția omului nu l-a surprins pe Dumnezeu. Chiar a afirmat deschis că Isus a fost: „rânduit spre prăbuşirea şi ridicarea multora în Israel, şi să fie un semn, care va stîrni împotrivire.” (Luca 2:34) . Și El va face lucrul acesta de la modul de naștere, felul lui de trăi, de a fi și până la momentul morții.

Da, Isus „El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. (Filipeni 2:6)
Prin aceasta s-a deosebit radical de oponentul lui Dumnezeu, Satana, care ajunsese la un moment dat la cea mai înaltă desăvârşire, fiind plin de înţelepciune, şi desăvârşit în frumuseţe. Și toate acestea până în ziua când i s-a îngîmfat inima din pricina frumuseţii sale, și și-a stricat înţelepciunea. (Ezechiel 28:12,17)

Se poate vorbi de existența unei taine și a unui plan a lui Dumnezeu, sau unui plan ținut tainic pentru toate aceste lucruri?

În Coloseni găsim scris: „taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, (Coloseni 1:26)

Același lucru este amintit și în Romani 16:25-26: „potrivit cu descoperirea tainei, care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri, dar a fost arătată acum prin scrierile proorocilor, şi, prin porunca Dumnezeului celui veşnic, a fost adusă la cunoştinţa tuturor Neamurilor, ca să asculte de credinţă, …”
Deci, Dumnezeu a avut o taină și un plan care vizau atât problemele majore de pe pământ, dar și cele din cer. Niște probleme rămase parcă suspensate în timp, și care așteptau timpul potrivit de rezolvare.
„ ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care Sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei. (Coloseni 2:2-3)

1.Care a fost Taina lui Dumnezeu?
Răspunsul este unul singur: Fiul Său – Cuvântul întrupat!

Găsim scris foarte clar în Epistola către Coloseni, că: „Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.” (Coloseni 1:27)
„El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea.” (Coloseni 1:15)
„El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” (Coloseni 1:18)
„El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.” (Coloseni 1:17)
„Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El,” (Coloseni 1:19)

2.Care au fost scopurile, obiectivele majore ale acestui plan?

a. Primele obiective majore: spre a-Şi uni iarăşi toate lucrurile şi să împace totul cu Sine.
„Dar, Dumnezeu „a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pământ. (Efeseni 1:9-10)
„şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui. (Coloseni 1:20)

„Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; (Coloseni 1:21-22)

Iar în 2 Corinteni 5:18-19 este întărită această idee: „Şi toate lucrurile acestea Sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor,”
Tot planul lui Dumnezeu de a-și uni iarăși toate lucrurile și de a împăca totul cu Sine a putut fi rezolvat numai de cineva cu puteri dumnezeiești și vrednic de a-L reprezenta pe Dumnezeu. Acesta nu putea fi decât unul ca și El, adică Isus, Fiul Său. Lui I-a dat această sărcină grea împreună cu toată cinstea ce I se cuvenea și decurgea din împlinirea acestui măreț Plan al Său.

Când Dumnezeu a spus omului: „vei muri negreşit” (Geneza 2:17) nu glumise. Din această perspectivă, Dumnezeu a făcut un lucru deosebit: „De aceea, este scris: „Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă. (1Corinteni 15:45)

b.Legat direct de „obiectivul om” a mai fost și un alt obiectiv: : „Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.”
Deci, acest plan îl viza pe cel ce a determinat această stare de lucru, de lipsa unității, de cadere din armonia binelui de la nivelul universului până la cel al omului. Trebuia zădărnicit planul adversarului Său, respectiv, Satan.

După căderea primilor oameni în păcat, parcă acel plan: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” parcă rămâne în suspensie, dacă nu chiar părea a fi eșuat. (Geneza 2:26)
Îl vedem parcă pe vrăjmașului Lui, Satan, frecându-și satisfăcut mâinile ca și când i-ar fi reușit subminarea planului initial a lui Dumnezeu cu omul. Această parte de început a istoriei umane descrisă în primele capitole ale Genezei, îți dă impresia că avem de-a face cu un Dumnezeu resemnat, care mai îndreaptă din când în când ce se mai poate.

Această imagine nu reflectă adevărul. Dumnezeu nu poate fi învins. Imaginea unui Dumnezeu învins de propria creație nu reflectă imaginea unui Dumnezeu atotputernic, omnipotent, atotștiitor. Cu această logică, poate fi de acord orișicine, inclusiv adversarii temporari ai Lui.
Dar, Dumnezeu la timpul potrivit, Și-a pus planul în aplicare.

c.Unul dintre scopurile majore a fost și comunicarea Dumnezeu – om.
Omul pentru a comunica se folosește de limbaje verbale și nonverbale, dar, în primul rând, pentru a vorbi de cuvinte.
Și „Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul; dar omul nu ia seama.” (Iov 33:14)
Dumnezeu „a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri,” (Evrei 1:1) În felul acesta Și-a revelat voia cu privire la ceea ce este bine și rău pentru om, cu privire la așteptările pe care le are El de la om. Într-un cuvânt, El și-a revelat și voia și modul Lui de a fi și de a vedea lucrurile.

Dar, istoria umană se prezintă ca un trist dialog între om și Dumnezeul lui, între ceea ce a spus și spune Dumnezeu și ceea ce a spus și spune omul. Un trist dialog al răzvratirii, a neînțelegerii.
La sfârșitul veacurilor El S-a revelat pe Sine în mod direct, prin Cel care îl cunoștea cel mai bine, Fiul Său, astfel că:
„la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.” (Evrei 1:2)
„când a venit împlinirea vremurii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, ca să căpătăm înfierea. Şi pentru că Sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava” adică: „Tată!” (Galateni 4:4-6)

„…Astfel, deci, după cum printr-o singură greşeală, a venit o osîndă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură Hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o Hotărâre de neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi. (Romani 5:18-19)
„El, (Isus) dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce Sunt sfinţiţi. Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt.

3.Care a fost strategia realizării planului Său?
Răspunsul este legat direct de un trup uman pregătit pentru Fiul Său, care initial, în cer, a avut un trup spiritual, de slavă și pe care, după împlinirea planului pentru care a venit pe pământ, il reprimește din nou.

Standardul înalt de moralitate și sfințenie cerul de Dumnezeu nu putea fi îndeplinit decât de Dumnezeu Însuși. Nimeni, nici îngerii, cu atât mai puțin animalele sau oamenii nu se puteau ridica la nivelul de sfințenie cerut de Dumnezeu.
„Dar când a venit împlinirea vremurii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,”. (Galateni 4:4)

De reținut: „Dumnezeu a trimis …”
„Şi Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga: „Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde Sunt! Eu n-am venit de la Mine însumi, ci Cel ce M-a trimis, este adevărat, şi voi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc, căci vin de la El, şi El M-a trimis.” (Ioan 7:28-29)
În Evrei găsim și atitudinea lui Isus „De aceea, când intră în lume, El (Isus) zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.

De reținut: „Mi-ai pregătit un trup;”
Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:5-7)

De reținut: „vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
În Evanghelia după Ioan ni se spune: „Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. (Ioan 1:14)

La încheierea lucrării Sale pe pământ, în Gradina Ghețimani, El spune: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată, proslăveşte-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea. (Ioan 17:4-5)