La început
Autobiografie
decembrie 2, 2020
Duhuri bune de gură – 3
decembrie 13, 2020
La început, pe când eram încă-n întuneric
şi din cale-afară!
Îl lăsasem în urmă.
El aștepta afară.
Aștepta la răscrucea mea
şi tăcea.
Tăcea în dragostea Lui pentru mine.
O dragoste amară
și ea din calea-afară.
Pe urmă, mi-a tăiat drumul de-a rămas fumul,
ca să-mi arate o cale, printr-o vale.
Atunci, mi-am ridicat privirea spre EL.
Privirea mea încețoșată!
A zis: Să fie în ochii ei, albastru cerului Meu,
ca să-mi oglindesc chipul în privirea ei senină.
Apoi, mi-a atins buzele,
buzele mele îngălbenite!
A zis: Să fie pe buzele ei roșu Cuvântului Meu.
Ca să spună că Eu sunt Cel ce Sunt Creatorul ei.
Apoi, mi-a măsurat contururile,
contururile mele pământii!
A zis: Să fie contururile ei, verzi.
Și-a pus de strajă Legea, ca să-mi păzească Calea spre El.
Apoi, mi-a cântărit inima,
Inima mea cenușie!
A zis: Să fie inima ei, albă!
Și a legat-o cu funia iubirii de Legea Lui.
Doar ca s-o găsească întreagă.
Apoi, s-a uitat la tot ce făcuse.
Şi, iată, că erau foarte bune!
Din ziua aceea, a început să se odihnească în mine,
cu tot sufletul Lui.
În noaptea aceasta, a chemat curcubeul iubirii
şi a zis: Pun legământ între tine și Mine aşa
şi că nu te voi uita.
Cu nici un chip nu te voi lăsa.
Voi fi cu tine până la cărunțeala ta!
În fiecare dimineață îmi amintește
că mă iubește
cu o iubire veșnică
și mă vrea cu gelozie,
dintr-o mie!
Mă acoperă cu dragostea Lui
cu fiori cu tot, de veselie,
de cântec, de poezie.
Acum, Îl visez.
Îl visez în culori.
Și aștept o dimineață măreață,
Luminată de toate culorile curcubeului
în dar nuntă!
