Autobiografie

 

Sunt de loc din Suferinţa,

comună cu Speranţa,

la graniţă cu Ţara promisă.

Am reşedinţa în Carul biruinţei,

ţinut în Staulul oilor,

la numărul neamurilor.

Sunt născută în vremurile de pe urmă

şi înaintea zilei de apoi,

pe vreme de război,

într-o zi de har,

la ceasul răscumpărării mele.

Sunt înfiată de Cel ce Este,

Tatăl meu

şi crescută la Casa copiilor Lui.

Mi-a fost dată

o carte de identitate,

ca o scrisoare recomandată

cu aviz de primire,

care este şi certificatul meu de naştere

într-Adevăr.

Cartea asta îmi spune bine,

că şi-a dat Cuvântul pentru mine,

ca să-I fiu găsită

ca fiica Lui mai mică.

Eu, care, nu L-am căutat,

şi de El n-am întrebat,

nici n-am ştiut prea bine

c-ar fi existat!

Totuşi, la întrebări nu m-a luat.

Doar a spus

pe drept Cuvânt,

că locul meu nu-i pe acest pământ.

De aceea  a fost pe aici

şi m-a făcut

soră cu primul Său născut,

Isus,

pe care L-a pus,

mai presus

de orice început.

Tatăl meu a găsit cu Cale,

să-L facă luntre şi punte

pe Fratele meu mai mare,

pentru mine, o trecătoare

prin lumea aceasta.

Până mai ieri a fost lumea mea…

Şi la fel ca ea

mergeam pe calea rea.

Dar, Fratele meu – Isus

s-a dus

până-n pânzele albe,

să mă scoată

basma curată!

Astăzi sunt purtătoare de Cuvânt

a celui mai sfânt

Nume de pe pământ.

Port cu mine aceea scrisoare

adevărată,

ce mi-a fost lăsată

la răscrucea dintre

alegere, alergare şi milă.

Dar, cea mai importantă rămâne, mila.

Şi trebuie să ajung cu ea

la cei de mâine,

care au rămas pe urma Lui, astăzi.

Pentru ei au fost păstrate de ieri

credinţa, nădejdea şi dragostea.

Dar cea mai importantă rămâne, dragostea!

Şi asta ca să se ştie

de-a lungul şi de-a latul,

ca v-a veni din nou

ca un ecou,

să-mi dea un nume nou.

Un nume sfânt îmi va da!

Şi, pe de-asupra,

un loc în Odihna,

comună cu Veşnicia,

la graniţă cu Bucuria,

la numărul fiilor.

Voi avea domiciliul stabil

în Sfânta Cetate,

ţinut în Eternitate.

 

Acum, despre mine

atâta ştiu să spun.

Mâine, le voi şti pe toate,

fără doar şi poate!

Pentru că doar atunci

se poate!