Mers pe contrasens 2

Partea a 2-a

Logica credinţei

Dar tu, ce faci?! După ce ai crescut în marea vieții, te chinui tocmai la maturitate, când e de trăit! Apoi, te întorci spre apele unor râuri înguste de munte, înfruntând curentul de apă împreună cu multele lui pericole, riscându-ți, în felul acesta, chiar viața. Mulți dintre voi mor pe drum, sau, în cel mai bun caz, la întoarcere arătați deplorabil, slabi, desfigurați și schimonosiți după acest periplu periculos. Dacă te-ai vedea, chiar și fața ți-e schimonosită. Și asta doar ca sa te reproduci și să îți așezi icrele, viitoarele tale progenituri, la înalțime. Pentru tine, icrele sunt mai importante ca peștele, așa cum, pentru unii pământeni, oul este mai important decât găina. Ce importanța are unde îți depui icrele?! Și, la urma urmelor, de ce sa aibă valoare mai mare viața celor ce vin după mine, decât propria mea viața?! Cu ce-mi îndulcesc mie apele, cei ce vin după mine?

Asta numesc eu anormal. Faci lucrul asta în condițiile în care ai putea să te bucuri de libertatea ce ți-o oferă din plin o mare întreagă, cu toate experiențele ei, ca să nu mai zic, şi de experienţele de pe pământ.

În plus, în timp ce voi bateți pasul pe loc, unii dintre noi se pot reproduce fără partener, chiar pot să își aleagă sexul de mici. Însăși temperatura mediului în care cresc, îi poate ajuta să se decidă.

Nu văd nici o logică în viața voastră! Este o călătorie împotriva logicii firii, care vă poate costa viața și asta pentru a va îmbrăca, în cele din urmă, într-o haină nupțială. Tot efortul ăsta, în condițiile în care aveți la dispoziție toată apa din lume, care vă poate satisface toate dorințele, toate poftele.

Uite, puteți fi ca alți frați de-ai noștri, care, chiar dacă nu au ales să-și schimbe look-ul și locul, au ales, totuși, să ducă o viață fără stres în apele călduțe de la mal, fără a-și complica viața cu eforturile înălțimilor sau ale unor adâncimi.

Fă și tu ce face toată lumea. Ieși din rutină și sens unic! Nu mai fii ca babalâcul tău, să faci ce au făcut și părinții părinților tăi.

Trebuie să recunosc că ești ciudat! Pământul nu te încântă, marea nu te satisface. Trăiești doar cu gândul la o zi de mâine, când vei urca pe un râu de munte, cu apa dulce și răcoroasă pentru tine.

3Salmon: Tu vezi lumea noastră ca fiind mult prea simplă și având un singur sens, iar eu văd lumea ta ca fiind mult prea pestriță pentru mine și cu multe sensuri ca să ma pot pierde în ea.

Da, nu ne-am schimbat nici forma și nici obiceiul de a fi și ne întoarcem de fiecare dată în același loc, adică, la Izvor.

În timp ce tu, în evoluția ta, riști să te schimbi atât de mult încât să te îndepărtezi de tine însuți, de sensul tău de a fi și să te pierzi într-un soi de pește de tipul struțo-camilă. Dacă te-ai uita în luciul apei mele de izvor, ai vedea că te asemeni mai mult cu un șarpe, decât cu un pește, sau cu altceva cam ciudat.

Da, tu îți cauți fericirea prin bălțile pământului, țopăind de bucurie când plouă, dar eu mă îndrept spre un Izvor de apă curată.
Ai auzit tu de Cel ce a făcut apa și pământul? Ai auzit de Cel ce te-a făcut și pe tine și pe mine, cu gândul ca noi să ne oglindim în apa Lui curată? El și-a dorit ca noi, tu și eu, să rămânem între malurile Lui, fiecare în specia lui unică, așa cum am fost creați de El, de la început. El Însuși este neschimbat și statornic ca o stâncă. În El nu este nici urmă de mutare, de când e lumea – lume, indiferent de miile de valuri care au trecut, trec sau vor trece peste ea.

Şi apropos de ridicatul capului, cum spuneai tu. Noi, când ridicăm capul, o facem doar ca să vedem vârful acestei Stânci, rămasă de neclintit peste timp și soroace și care rămane de căutat pe sub valurile vremurilor, asemenea unei comori ascunse în mare. Este asemenea unui aisberg în mijlocul marilor mări. Îi vezi din departare doar vârful. Dar, El, ca într-un cântec de sirenă, ne cheamă și noi, ca într-o horă, ne apropiem ca să-I cunoaștem adâncimile. Noi simțim cu toți solzi noștri această chemare a Înalțimi Sale. În fiecare zi așteptăm și ne pregătim de plecare înspre acolo. Cel Ce a Umblat pe ape și care, acum, stă deasupra tuturor apelor, știe calea spre acest Mare Izvor și ne-a arătat-o și nouă. El, Însuși izvorăşte de acolo ca un Râu nesecat de Apă vie, a cărei limpezime e pur și simplu cu gust de cer. Acest gust ne va rămane neîncetat în minte și inimă. Asta ne ajută ca să ne dorim tot timplul să ne adunăm înaintea Marelui Izvor și să ne uimim de frumusețea ce-o descoperim. De aceea noi însetăm și tânjim mereu după această Apă. Înțelegi tu?

Viața noastră are sens doar pe verticală!

2Longfish: Și eu, ca și frații mei, rămânem la părerea că voi aveți o viață fără sens și o rațiune fără logică.

Încerc să fac un efort de voință ca să înțeleg de ce faceți acest lucru? Şi, totuși, nu înțeleg cum puteți să faceți acest lucru atât de greu, cu mult peste puterile unui pește obișnuit? Aceasta, trebuie să recunosc, e o enigmă pentru noi.

2Salmon: Noi nu putem face nimic prin propriile puteri. Există însă o putere mai mare decât a noastră, care ne ajută să ajungem sus. În tot acest urcuș suntem scăldați în valurile Lui de îndurare și de bunătate și acoperiți de spuma salvării, pe care numai El o poate da.

Cel PreaÎnalt ne-a vorbit și de prețul acestui urcuș pe viață și pe moarte, dar ne-a mai spus să îndraznim, că El a biruit și, tot cu ajutorul Lui, vom birui și noi. De aceea nouă nu ne este frică de apă și de toate pericolele urcușului. Și, de aceea îndrăznim, pentru că ne încredem în ceea ce a spus El!

Noi ne putem întări în această încredere doar însetând după aceasta Apă vie. În ea, poate fi găsită toată bogația și puritatea elementelor chimice ale pământului, dar și făgăduința ploilor cristaline ale cerului. Toate acestea ne dă imbold să continuam, să înotam.

Noi înotăm spre un Izvor de Sine stătător ce este acolo sus, în cer, în timp ce voi vă târâți prin ceea ce a mai rămas din apa de odinioară, aici jos, pe pământ.

3Salmon: În plus, aceste lucruri noi am vrea să le transmitem și peștișorilor noștri, care gustă încă din primele lor zile de viața din dulceața acestei ape de Izvor. Viața lor este cel puțin la fel de importantă ca însăși viața noastră. Ei vor creşte împreună cu voi în această apă mare dar, la vremea lor, se vor întoarce din nou la Marele Izvor. Asta, tocmai pentru că nimic nu are gustul, prospețimea și limpezimea acelei Ape neîntinate și netulburată de gunoaiele și aluviunile adunate de pe versanții acestei lumi și deversată apoi în marea voastră apă. La fel ca păsările migratoare, ei vor avea aceea știință uimitoare să se întoarcă iar și iar la “țara noastră caldă”!  Acolo, ei vor găsi adevărata Apă, care va fi ca un cuib de odihnă pentru puișorii noștri. Toate senzațiile vostre tari nu vor egala experiența acestei noi trăiri.

Aici, generația nouă se încarcă de cunoștința Prea Adâncului Izvor și de puterea acestui Râu de Apă vie. Fiecare suflet de peștișor este important pentru noi și are dreptul de a gusta din această Apă și cu acest gust vor coborî în apele voastre. Această întoarcere în marea în care vă scăldaţi voi, va însemna pentru ei o întoarcere cu scop, liber asumată de fiecare în parte.

Din această perspectivă, viața lor va primi şi un sens pe orizontală.  Înțelegi tu? În mare, prin înotul lor lin și curat, peștișorii vor crește lăudând gustul acelei Ape Vii. În al doilea rând, prin felul lor de a trăi vor fi lângă acei care au fost duși de val, lângă cei care au tot dat cu bâta-n baltă toată viața lor, sau lângă cei care au ajuns sub nivelul mării. Vor aduce pe linia de plutire pe cei care aproape s-au înecat în largul lor, pe cei care n-au ajuns la un liman, sau pe cei care sunt loviți și slăbiți de valuri și talazuri. Îi vor căuta pe cei care, în aventura lor pe pământ, s-au săturat să mai bea din bălți stătute, ape tulburi sau să mai caute fericirea prin crăpăturile pământului. Ei întotdeuna se vor apropia de cei care înnoată în apele lor tulburi, de cei care au ajuns captivi în libertatea lor, sau de cei care naufragiază și nu-și mai văd orizonul. Tuturor le vor arăta direcția spre adevărata Apă.

2Salmon: Pentru noi, a trăi astăzi înseamnă, în primul rând, a te investi într-un mâine, a rămâne prin peștișorii noștri, dar și a fi lângă alți pești în nevoile lor. Cu alte cuvinte, în acest fel, vom rămâne prin ai noştri, dar îi vom ajuta şi pe alţii să aibă un viitor.

A a te consuma pentru tine, noi o vedem ca pe o risipă, fără rațiunea de a fi meritat să fi fost. Ești atâta cât arzi pentru ca visul tău să devină realitatea ta. Viaţa pentru noi este ca o extensie cu rădăcină în ceea ce lași. A trăi nu înseamnă a arde ca o lumânare, ca după tine să nu mai rămână nimic și nimeni, doar niște solzi și niște oase și acelea deformate. De aceea, ne creștem peștișorii la înalțimea chemarii Celui Înalt, pentru ca să cunoască și să își dorească Apa adevarată, curată, răcoroasă și tot timpul proaspătă. Ei simt încredințarea valurilor și talazurilor ei de odihnă. Le simt ca pe un ecol, ca pe o chemare venită din ambele direcții. Asta este logica pentru care îndrăznim să plecăm pe un drum, care, pentru mulți dintre noi, este fără întoarcere.  Da, ştim încă de la început că este un drum pe viață și pe moarte, dar şi credem în acestă Cale mai mult decât poți tu să visezi.

Da, privirea mi-e în largul mării, acolo de unde răsare soarele, pentru că acolo-i orizontul la care visez cu ochii deschiși. Chiar dacă nu aprobi, sper, totuși că ai înțeles un pic că eu nu trăiesc pentru aici și acum și nici pentru mine. Când voi fi plecat, voi rămâne, totuși, prin cei după mine, care sunt ca mine. De aceea, eu îmi investesc potențialul în ei, ca în cea mai sigura investiție. Știi, care este aceasta? Este ziua în care va fi un nou pământ, cu ape pure, nepoluate și un cer nou, cu ploi curate și la vreme. Eu simt în mine unda acelor vremi și valul care mă cheamă spre acele țărmuri.

Continuare în partea a 3-a (Fragment din partea a 3-a Năvodul: “Prietene, chiar dacă vei uita tot ce vorbim noi acum (pentru că, și uitarea e scrisă în legile pământului!), să nu uiți un lucru absolut adevărat: …’’) (Categoria Creştinism)