Mers pe contrasens 1

(partea 1-a)

Peşte pe uscat

Snakehead fish (Pește Cap de șarpe):  Vrei sa fiu sincer cu tine, frate Somon? Uite, eu te văd ca pe un pește neadaptat și neorientat și, prin asta, involuat. Ca să nu mai spun că nu prea ai multe în comun cu logica. Sunt convins că știi de ce spun așa.

1Salmon fish (Pește Somon): Păi, cum aşa?!

Snakehead fish: Spune şi tu, logic este ca un pește să înoate pe apă în sus? Mă uit la tine și nu pot să nu mă întreb cum de nu te-ai plistisit de felul acesta greoi de a fi, un trai în necazuri și discomfort și, în plus, expus pericolelor? Cine a mai auzit să înoți pe apă în sus?! Voi înotați împotriva curentului de apă, adică, exact a sensului normal de curgere a unui râu doar ca să vă cocoțați la înalțime cu gândul la viitorul vostru, de parcă viitorul vostru ar fi mai deosebit decât al nostru. Unde-i logica? Tu faci asta cu gândul ca să îți depui icrele sus, de parcă aici în mare nu ai avea destulă apă pentru lucrul acesta!

Prietene, tu ai rămas ca prins într-un unghi îngust al istoriei, din care pierzi pulsul vieții și adevăratul gust al apei. Viața ta este o agonie, fără o cauză realistă. Mie nu-mi ajunge viața asta, iar tu ți-o irosești pe a ta, luptându-te cu morile de vânt și crezând în năluciri. Tu nu ai înțeles prea multe din experiențele generațiilor trecute. Logica și șansa vieții este relativ simplă: dacă vrei să trăiești, trebuie să te adaptezi! Mediul îl schimbi mai greu, dar poți să te schimbi pe tine. Trebuie să recunoști că ai cam rămas în urmă. Ești rotrograd, îngust și fanatic în ideile tale despre viață.

Eel fish (Pește Țipar): Chiar asa! Ești la fel de când te știm. Zici că ești ultimul mohican printre pești! E drept că sunteți puțini. Cam o rămășiță. Nici mirare! Cine poate rezista acestui stil de viaţă autodistructiv. Așa nu vei știi niciodată cum e să fii pe val, nu vei simți cum poate curge primăvara prin vene și nu vei gustat niciodată din oferta diversificată a pământului. Voi cum ieșiți din apa voastră, sunteți morți.

Prietene, ascultă ce îți spun, mori și nu știi ce înseamnă a trăi!

Uită-te la cei mai mulți dintre noi. Nu-i așa Căpitane de noroi, sau tu, Peşte lung, ce zici? Noi încercăm să ne depășim limitele de pești. De ce să fim prinși în limita a doua elemente, Carbon și Oxigen, când pământul e plin de tot felul de elemente chimice, pe toate gusturile!

Mudskipper fish (Pește Căpitan de noroi): Da, bine zici. Noi suntem pești, dar încearcăm să ne adaptăm și la condițiile de pe pământ, să ne depășim performanțele native. Știm să înotăm în apă, dacă vrem, dar am învățat să umblăm și pe pământ. Ce știi tu despre pământ? Știi tu că pământul este mai interesant, mai tentant și mai promițător decât apa? El promite viața într-o diversitate de reliefuri, anotimpuri, culori, gusturi și mirosuri. În schimb, apa e cam aceeași tot timpul şi nu oferă prea multă diversitate.

Uita-te la mine. Eu am înțeles cerințele legilor naturii și asta mă ajută să fiu și cu „picioarele” pe pământ. În timp, m-am adaptat, am visat în culori și am început sa dau din aripi. La un moment dat, chiar apa dulce mi s-a părut fără gust, iar ceilalți frați de-ai mei au început să simtă apa lor sărată ca fiind amară. Nu știu cum să îți vorbesc pe limba ta ca să mă înțelegi, dar apa este tot apa! Iar eu mă simt în captivitate între granițele a doua elemente chimice, fie ele și de bază. Eu mă simt în elementul meu, când îmi curge prin vene o apă tare care să-mi încălzească sângele, așa cum face vinul încălzește sângele oamenilor.

De când am început să gândesc liber, parcă mi-au căzut niște solzii de pe ochi. Chiar am început să văd lumea cu alți ochi! Nu m-am mai simțit în apele mele nici chiar în apa de baștină, pentru că râul e ca o cale îngustă cu un vânt în spate, care mă determină să înot doar într-o direcție. Am vrut să mă simt în largul meu, iar vadra asta de apă nu-mi ajunge. Viața e scurtă și nu vreau să-mi pierd vremea. Vezi, acum am mai mult decât niște aripioare slabe de pește. În plus, pe lângă branhii am și plămâni. Pot înota, dar pot și umbla; pot respira deasupra pământului, la fel ca în adâncimea apei. Simt o senzație super, când sunt în apele mele și pe pământ. E mai cool și mai modern.

Visul meu e sa mă dau balenă, să devin un acrobat scăldat în mulțimea de ape. Vreau să fiu altfel! Vreau să am o viața în culori. Acest gând mă face fericit! Acesta a fost și visul strămoșilor mei, pești care au visat cu ochii deschiși, așa cum visez și eu. Am ales să o dăm cotită spre marea ispită – pământul! Mă simt ca în al noua-lea cer pe el. Aici, totul a devenit relativ. Depinde de context, de situație, de mai mulți factori. Nu va trece multă apă pe râuri până când știința va dovedi posibilitatea unor noi realități, care vor împinge libertatea spre toate formele ei de manifestare, peste imaginția generațiilor mele străvechi.
Noi suntem crescuți în spiritul de libertate al Mareţului Rechin, al cărui nume îl vedem scris cu majuscule pe toate plajele de nisip și în toate culorile date de reflexiile apei. El descinde din apele care sunt dedeasupra întinderii, numită de oameni, cer. La fel ca și el, simțim că aceste grămezi de ape dintre fâșiile de uscat, ne limitează. Noi vrem o viață fără constrângeri. O viață avem și vrem să ne trăim clipa! Credem că El spune adevărul, când spune că într-o zi vom fi stăpâni pe situație, pe noi și pe alții. Atunci vom respira aerul libertății cu toți porii nostri, nestingeriți de niște solzi și aceia arhaici. Noi doar am gustat din libertate, dar generațiile de după noi vor înfuleca cu toată gura din ea și tot ce e pe orizontală va fi al nostru, a celor ce aparţin progresului.

Longfish (Pește lung): Dar, de ce taci? Taci ca un pește sărac cu duhul! Inclusiv prin asta dovedești că ai rămas un simplu pește! Îți calcă toți pe coadă și nu știi să ții capul sus, când altul îți tulbură apele.

1Salmon (Pește Somon): Da, frate Longfish, tac. Noi am învățat să tăcem în fața provocărilor, a necazurilor, a problemelor și greutăților, în fața celor care ne vorbesc de rău, sau chiar a celor care ne urăsc. Felul nostru de vorbire este: ”Da, da; nu, nu”! Dar, suntem gata să dăm socoteală de nădejdea care este în noi. Așa că, acum îți voi vorbi mai multe pe limba ta, o limbă ascuțită ca de șarpe, poate așa vei înțelege că vorba lungă și fără rost e la suprafața apei, dar înțelepciunea o găsești în adâncimea tăcerii.

Tăceam și mă gândeam cât de interesant puneţi problema, tu și ceilalți ca tine. Cuvintele voastre dau din coadă, vrând să sune ca adevăruri pe frecvențe înalte și semnale luminoase în toată puterea cuvântului.

În cele din urmă, depinde de cât și cum vezi lucrurile. Din unghiul meu îngust, așa cum zici tu, eu văd altfel lucrurile. Da, voi sunteți mulți și știți multe despre cele pământești. V-ați adaptat și faceți față cerințelor supraviețuirii și pe pământ.

Dar, cine a mai auzit ca un pește să meargă pe uscat? Vă târâți pe uscat în numele libertății de a face ce vreți. Unde e logica? Până unde duce libertatea speciei peştilor și diversitatea felului lor de a gândi? Am auzit că unii, în dorința lor de a fi altfel, și-au adaptat branhiile pentru a traversa spațiile mari de teren uscat din viața lor, ca să ajungă să se bucure măcar din când în când de roua de pe stânci. Sau, chiar s-au adaptat să poată trăi în mâluri aproape uscate sezoane întregi de viață, așteptând să vină soarele și pe strada lor.

Am auzit despre voi lucruri interesante, chiar până acolo că unii au învățat să zboare cu aripioarele lor. Nu m-aș mira să visați ca într-o zi să aveți aripi cu solzi, sau chiar solzi cu pene, care să vă permită să migrați pe distanțe foarte mari. Sau chiar să aveţi blană, pentru a putea traversa mai bine înghețul din timpul iernii și, de ce nu, poate mâine-poimâine, veți avea implantate aripi artificiale lungi, ca cele de vultur. Știința și tehnologia în care credeți, este speranță și putere pentru voi. Prin ea vă doriți să vă depășiți limitele.

Da, cunoașteți legile naturii, chiar ați învățat să le sfidați, dorindu-vă să faceți piruete de senzație printre jaloanele vieții, pentru a culege cât mai mult din spuma fericirii.

După părerea mea, însă, voi măsurați cu pasul o lume artificială, o realitate lărgită de voi peste pragul a ceea ce este natural speciei peştilor. Şi, asta doar pentru dorinţa expresă de a sorbi din amestecurile îndoielnice ale senzațiilor tari.

De aceea, pentru mine logica vieții, nu este adaptarea la condiții, în sensul să treci pârleazul vechiul tău cod genetic, ci să-ți păstrezi autenticitatea propriei identității. Când ți-ai pierdut identitatea, te-ai pierdut pe tine. Aceasta este însăși esența condiției de a fi peşte!

2Salmon : Da, noi nu ne simțim acasă în apele în care trăiești tu. Aceste vedre de apă, cum le zici tu, eu le văd suficient de largi ca să mă pierd în ele. De aceea, eu mă zbat în ele ca un pește pe uscat, dorind să ies cât mai repede din ele și să mă îndrept spre o altfel de Apă.

Pentru noi, viața asta e ca un val purtat încolo și încoace de curenții îndoielii, val care dispare în propriul abur.

Noi avem un dor mai înalt decât poate un pește simplu, așa cum ne vezi tu. De aceea, sensul și motivația vieții noastre este de a ajunge la acea Apă, singura curată și lină, care este Izvorul izvoarelor și care este adevarata Apă. Pentru noi, sensul de a ne îndrepta în această direcţie a devenit mult mai important decât însăși esenţa de ”a trăi” în apele tulburi în care te scalzi tu, sau de a ” a sta în picioare” pe un pământ uscat. Este atât de important încât, pe drumul nostru spre acea Apă a vieții, nu ne descurajează nici riscurile de a fi mâncați de păsările cerului sau de urșii pământului sau loviți de stânci, loviți de valuri, secătuiți de puteri  şi nici riscurile de a fi pescuiți de oameni.

Longfish:  Nu am înțeles încă de ce vezi viața așa de îngust. Tu reduci apa la râu și pământul la o singură formă de relief – muntele. Nu mă mir că ți-ai ales o soartă grea. Trebuie să îți mărturisesc că mi se pare ciudată motivația ta, să înnoți pe apă în sus, când normal ar fi să te așezi pe valul vieții și să înoți în sensul lui de curgere, sens în care înnoată toate neamurile de pești. Oricum, un pește nu poate schimba cursul apei.

Continuare în partea a 2-a(Fragment din partea a 2-a Logica credinţei: “Dar tu, ce faci?! După ce ai crescut în marea vieții, te chinui tocmai la maturitate, când e de trăit! și te întorci spre …” (Categoria Creştinism)