Warning: "continue" targeting switch is equivalent to "break". Did you mean to use "continue 2"? in /home4/ceruldinsuflet/public_html/wp-content/plugins/revslider/includes/operations.class.php on line 2722
Diavoli fără dubii – 1 – ceruldinsuflet.ro

Diavoli fără dubii – 1

Diavoli fără dubii – 2
noiembrie 27, 2020
Duhuri bune de gură – 1
noiembrie 27, 2020
  

1. Diavoli fără dubii sau Exerciţii de pledoarie logică

                                                              

 

(partea 1-a)

                           Când duhurile nu au dubii, dar oamenii le au!

 

Avocatul: Ce zici tu, procurorule, cine nu avut niciodată dubii privind identitatea lui Isus? Cine au fost martorii Lui oculari în privinţa asta? Adică, martori care au avut o mărturie fără ezitare, o mărturie cu subiect şi predicat despre El ca fiind Fiul lui Dumnezeu?

Procurorul se gândi câteva clipe, dar dădu din umeri a neştiinţă.

Procurorul: Nu ştiu ce să zic! Nu toţi au dubii ca mine.

Avocatul: Cine ar putea, la o adică, să fi acceptaţi ca martori cheie în procesul lui Isus, martori pe cât de neobișnuiți, pe atât de autentici?

Procurorul: Te referi la cei câțiva ucenici ai Lui, care, oricum ai lua-o, au fost șovăielnici?

Avocatul:  Îţi spun eu. Sunt tocmai vrăşmaşii Lui, adică, dracii, în frunte cu mare lor tartor, satan!

Procurorul îşi coborî mai jos ochelarii pe nas, îşi privi insistent câteva clipe prietenul ca să înţeleagă dacă vorbeşte serios. În cele din urmă, zâmbi în colţul gurii.

Procurorul: Hai că asta-i bună! zise el, aşteptând să vadă unde vrea să ajungă cu această idee.

Pe avocat nu-l surprinse nedumerirea lui.

Avocatul: Da, prietene. Nici un drac nu a avut dubii, nu s-a îndoit vreodată de identitatea lui Isus şi sunt printre primii care au recunoscut-o în modul cel mai direct. Au făcut-o fără frică şi fără să se fâstâcească când au spus-o. Aşa cum li se întâmplă multora dintre noi, adăugă el. Încă de la începutulul lucrării Lui pe pământ, când atât familia cât şi ucenicii Lui nu prea ştiau ce să zică şi ce să creadă, dracii ştiau cine este Isus şi ştiau cu cine au de-a face.

Procurorul: Totuşi sunt cam slăbuţi, ca martori! Sunt fără identitate, zise el, luându-şi mai în glumă, mai în serios rolul de procuror de caz, aşa cum făceau pe vremuri, când îşi exersau amândoi rolurile în devenire.

În plus, şi dacă ar avea identitate, nu sunt prea credibili. Asta ca să ne păstrăm în termenii avocăţeşti doriţi de tine.

Avocatul: Şi totuşi, procurorule, nu pot fi ignoraţi nici ca identitate, nici ca martori, zise Ilie către prietenul său. Da, poţi să ignori un duh, cum poţi ignora şi un om. Poţi să-i ignori chiar existenţa, dar asta nu înseamnă că el nu există, sau că existenţa şi identitatea lui este data de tine, sau aceasta depinde de tine. Nici măcar de percepţia ta. El, fie că vrei tu, fie că nu vrei, există pur şi simplu.

Aşa cum noi ca fiinţe umane aparţinem unei lumii, unei realităţi, adică, celei materiale cu tot ceea ceea ce implică ea, tot aşa şi ei ca fiinţe spirituale parţin unei lumi, unei realităţi, în acest caz, celei spirituale. Atât ei cât şi noi avem o natură şi o identitate, noi una umană, ei una spirituală. Noi suntem oameni şi avem un nume, cum, la fel de bine, ei sunt duhuri şi au un nume. Şi ei, la fel ca şi noi, sunt fiinţe inteligente, cu personalitate, cu inteligenţă şi afectivitate, cu voinţă, cu capacitate de comunicare şi relaţionare, etc., Există diferenţe între ei şi oameni, dar există şi multe asemănări. Există diferenţe notabile şi între noi, ca oameni, aşa cum există diferenţe şi între ei, ca duhuri.

Să extrapolăm puţin lucurile, ca să mă înţelegi mai bine. Într-un cazul ipotetic, dacă ai avea un furt pe timp de noapte, tu, ca procuror, ai putea să respingi mărturia unui câine, dacă acesta ar putea vorbi? Dacă mărturia aceasta, ca singura mărturie la îndemână, te-ar ajuta să ajungi la adevărul despre faptă şi făptaşi, te-ar mai împiedica că ea vine de la un câine, unul ce aparţine lumii animale? Sau, după cum te cunosc eu pe tine, l-ai acuza că e părtinitor şi subiectiv, dat fiind faptul că îşi câştigă existenţa la om în curte, sau că îi este prieten.

Procurorul surâse binevoitor la afirmaţia prietenului său.

De fapt, continuă avocatul, sunt atâtea cazuri, investigaţii şi anchete judiciare grele în care omul se foloseşte de ce “spune” un câine, tocmai pentru că, prin capacităţile şi simţurile lui el suplineşte ce lipseşte omului.

În plus, revenind la oile noastre, zise el, faptul că duhurile aparţin altei lumi, nu înseamnă că nu pot imigra şi spre “tărâmurile”noastre, sau nu pot fi găzduiţi de noi aici, pe pământ. E adevărat că nu prea respectă ei regulile noastre şi că nu prea ne cer permisiunea pentru a obţine ceea ce vor, dar o putem pune şi pe seama “diferenţelor de cultură”, zise avocatul privindu-şi prietenul, în timp ce lăsa să i se vadă un surâs în priviri.

Procurorul zâmbi şi el pe sub mustaţă. Îi plăcuse “pledoaria” lui Ilie, aşa că se angrenă şi el în ceea ce părea a fi o glumă şi zise:

Procurorul: Le mai lipseşte dracilor dreptul de vot, pentru că, după părerea ta, ei şi aşa participă activ şi sunt implicaţi şi motivaţi profund la “bunul” mers al lumii noastre.

Avocatul ridică din sprânceană şi zâmbi. Îşi recunoscu prietenul din tinereţe.

Dar continuă, pentru că el în opinia lui vroia să spună, de fapt, ceva serios.

Avocatul: Noi, cei ce lucrăm în domeniul judiciar, ştim că un martor credibil este, în primul rând, acela care a văzut, a participat la un eveniment şi adevereşte acea realitate. Adică, faptul că a fost acolo, fiind implicat activ sau pasiv, dă credibilitate mărturiei lui şi, deci, poate fi luată în considerare într-o instanţă judecătorească în condiţiile existenţei unui jurământ.

În cazul nostru, cel al mărturiei dracilor din speţa noastră, mărturia lor trebuie luată în seamă, cu atât mult cu cât ei au văzut ceea ce oameni nu au putut vedea. Ei pot vedea într-un spectru mult mai larg decât văd oamenii, respectiv, ei pot să vadă atât în lumea materială cât şi în cea spiritual. Din această prspectivă, oamenii sunt mai limitaţi decât fiinţele spirituale, la fel cum este limitată şi mărturia lor.

Astfel, din unghiul meu de vedere, problema este la noi, oamenii, nu la ele, duhurile!

Faptul că spectrul nostru visual este mult mai limitat decât al unui duh, ne pune într-un dezavantaj major din perspectivă juridică. Deci, marturia unui om poate fi uşor subclasată faţă de cea a unui duh.

În altă ordine de idei, după orice procedură judiciară, fie ea din cer sau de pe pământ, cel ce a văzut are prioritate faţă de cel ce doar a auzit, sau, dacă vrei, doar a crezut că aşa este. Fie asta şi pentru că în procesul auditiv pot interveni uneori factori ce denaturează realitatea, mai mult decât în cazul unui proces visual.

Sau, faptul că cineva, ca în cazul nostru, un om vede doar într-o dimensiune şi duhul vede în două dimensiuni, sau poate în mai multe, acest lucru nu-i dă omului dreptul să nege mărturia duhului, doar pentru că abilităţile lui umane sunt reduse. Sau, mai mult, nu-i dă dreptul omului să susţină că ceva nu a existat, sau nu s-a întâmplat, doar pentru că el, omul,  nu l-a văzut.

Corect? E logic?

Procurorul ridică din sprânceană, în timp ce aşteptă să vadă unde vrea să ajungă avocatul cu raţionamentul lui.

Deşi nu ăsta era subiectul de discuţie dorit de procuror, totuşi îi făcu plăcere amintirea acelor vremuri în care îşi dezvoltau amândoi abilităţie avocăţeşti, contrându-se în argumente şi raţionamente logice şi nu numai.

Avocatul: În plus, a nu-i recunoaşte pe îngerii căzuţi, şi, respectiv, mărturia lor, doar pentru că nu au buletin de identitate emis de vreo primărie de pe pământ, e ca şi când nu L-ai recunoaşte pe Însuşi Dumnezeu, care face parte din aceeaşi realitate cu a lor şi nu are nici El buletin de identitate, eliberat de vreo primărie de pe pământ! Ca să nu mai amintim că şi pe ele, duhurile, ca şi pe noi, oamenii, tot El ne-a creat.

Procurorul: Hai că-i bună asta cu buletinul lui Dumnezeu! zise el şi zâmbi larg, cu toată faţa.

Avocatul era însă concentrat pe pledoaria sa.

Avocatul: Procurorule, poate nu crezi pe satan, dar pe Dumnezeu îl crezi? zise avocatul, adresându-i-se direct.

Noi ca avocaţi, mai ştim că e nevoie de mărturia a cel puţin doi martori, ca o situaţie să aibe şanse de a fi credibilă.

Inclusiv Vechiul Testament menţionează acest lucru. Este adevărat că şi Isus ştia acest lucru. De aceea nu a pus spotul pe afirmaţia Lui, aceea că El este Fiul lui Dumnezeu. A lăsat însă posibilitatea oamenii să vadă acest lucru din tot ce a însemnat viaţa Lui şi lucrarea făcută prin „puterile veacului viitor”, adică, tocmai puterile ce aparţin lumii spirituale.

Totuşi, din această perspectivă, îţi amintesc că Însuşi Dumnezeu a depus mărturie în favoarea lui Isus, recunoscându-L ca Fiul al Său. În favoarea lui Isus a fost şi mărturia Duhului Sfânt, care este Însuşi Duhul Adevărului.

Deci, tu zici că dracii au minţit în legătură cu identitatea lui Isus. Dar, ce zici, Dumnezeu a minţit, Duhul Sfânt a aminţit şi El?

Procurorul ridică din sprânceană şi zâmbi prudent.

Avocatul zâmbi şi el. Cuvintele lui sunară ca un fel de şah pentru prietenul său.

Procurorul tăcu. Îşi luă astfel răgazul unui minim de prudenţă. Nu-l îndemna inima să spună că Dumnezeu minte. Parcă simţea că, la o adică, nu-l mai putea scapa nici un recurs, la nici o instanţă, nici de pe pământ, nici din cer, dacă ar fi cazul.

În plus, era prudent să lase posibilitatea că nu există altă instanţă judecătorească care să fie superioară lui Dumnezeu.

Pe cealaltă parte, nici nu putea spune că Dumnezeu nu minte, pentru că, atunci, trebuia să accepte că Dumnezeu spune adevărul, adică, acela că Isus este Fiul Său. Asta ducea după sine, ca într-o cascadă, la răsturnări de convingeri. Nu era pregătit pentru asta.

„Pe deasupra, nu e momentul potrivit să mă pun rău cu Dumnezeu şi nici pe draci să mi-i ridic în cap”, îşi zise el în sine, zâmbind în coţul gurii.

Aşa că, tăcu şi sorbi o înghiţitură din ceaşca de cafea, care tocmai îi fusese adusă de chelner, profitând, astfel, de momentul de pauză.

Avocatul înţelesese situaţia şi-i dădu puţin răgaz.

Avocatul: Eu zic că centrul de greutate al discuţiei noastre ar trebuie să fie mutat pe paginile Bibliei, continuă el discuţia, schimbând puţin perspectivă, ca să-i fie mai leger prietenului său.  Asta, pentru că Biblia reprezintă axul întregului discurs al omenirii de când e lumea lume, adică acela al problemei cunoaşterii prin vedere sau prin credinţă!

Aşa că, dacă tu nu crezi sau te îndoieşti de identitatea dracilor ca fiinţe spirituale, e alegerea ta. Dar, fii sigur că ei nu se îndoiesc de cine eşti tu.

Şi chiar le convine ca tu să te îndoieşti de existenţa lor! zise el zâmbindu-i cu subînţeles.

De asemenea, ei nu se îndoiesc, bineînţeles, nici de identitatea lui Isus!

Procurorul: Hai, măi Ilie, mai lasă-mă cu Isus ăsta al tău! zise el, aşteptând momentul prielnic. Am citit și eu Biblia, dar am văzut că Cel în care crezi tu nu a fost în stare să dovedească ce este, sau că ceea ce spune este adevărat, de-a trebuit ăia să-l scoată din calcul, pe ușa din dos a istoriei, ca pe tâlhari. Au crezut câțiva amărâți, puțini de-i numărai pe degete.

Și acuma, te-ai găsit tu! Şi dracii! zise el, încercând o glumă, ca să dezamorseze puţin atmosfera, care parcă se încărca.

Dacă tot cugeţi, avocatule, de-i concurezi pe liberii cugetători, cum poți tu să crezi în vorbele cuiva, vorbe spuse acum vreo două mii de ani?  Cum poţi tu să crezi în vorbele Unuia în care n-au crezut nici cei din casa Lui, care L-au cunoscut personal și nici cei mai mulți din vremea Lui, oameni cu carte și dare de mână?

În plus, El nu a lăsat nimic scris, iar proverbul latin e valabil şi pentru El: „Verba volant, scripta manent”! Ucenicii Lui au scris câte ceva, dar după o perioadă de vreme, după ce El a murit. În acest caz, memoria putea să le joace feste şi lor.

În plus, e o nebunie să crezi într-Unul care a înființat o religie nouă pe o alta veche și nici una dintre acestea două nu poate să răspundă la multele întrebări pe care le ridică lumea asta reală, materială, ca să nu mai spun despre cealaltă, spirituală, dac-o fi existând.

Avocatul: Este adevărat că nu mulți au crezut în El, tocmai pentru că nu L-au recunoscut ceea ce este, adică Fiu de Dumnezeu. Dar…

Procurorul: Hai, Ilie, încetează cu asta! Nimeni nu poate dovedi lucrul ăsta! Au încercat unii, dar…subțire!

Îmi dai impresia că ţi-ai epuizat potenţialul investigaţiilor şi ai cerut ajutor dracilor, zise procurorul puţin cam iritat şi ironic.

Revino, prietene, cu picioarele pe pământ!

Avocatul lăsă privirea în jos.

Isus ăsta al tău, mai are şi pretenții nefondate pe adevăr că este Fiu de Dumnezeu și Mesia, salvatorul omenirii! Şi că are autoritate atât în lumea asta cât și în cealaltă! Ce autoritate poate avea un om fără carte, unul care nu a făcut dovada că a realizat ceva în viață și care, de când s-a născut și până când a fost omorât, a trăit ca picat din cer, un visător fără prea multe în comun cu realitatea în care trăia?

Eu şi tu avem mai multă vacanţă, decât a avut el şcoală! Măcar de ar fi crescut şi El la picioarele lui Gamaliel, ca Pavel, alt personaj interesant din Biblia ta.

Avocatul tăcea.

Procurorul: Şi, totuşi, zise el, încercând să schimbe vorba, recunoaşte tu, în faţa instanţei mele judecătoreşti, ce ţi-a venit ţie să treci pârleazul la creștini! zise el, amintindu-și de acest lucru şi încercând o glumă. Nu cumva, vreo femeiuşcă, te-a fermecat?

Da, chiar aşa! continuă el, dând din cap, parcă a compătimire. Ce te-ai mai băgat și tu unde nu-ți fierbea oala!

Şi pentru că Ilie tăcea, continuă el.

Procurorul: Zău aşa, mă Ilie, ce Dumnezeu! Te-ai găsit tocmai tu, om cu capul pe umeri! zise el, în timp ce-și trase mai aproape de el sticla de bere într-un fel anume, cum făcea în studenţia lor, vrând, parcă, să-i amintească de acei ani.

Ilie se uită la el şi zâmbi. Apoi lăsă din nou privirea în jos și tăcu. Şi-aduse aminte de vremurile acelea din studenţia lor, când calculau cât de marea le era salariul şi ciubucul de chelner, după câte beri puteau să cumpere din el.

 

Continuare în partea a 2-a (Fragment din partea a 2-a:  Era Isus Cristos un simplu om? „Procurorul: Hai să bem şi să povestim ca altădată … Dacă mă iei de la început cu dracii tăi, atunci …) (Categoria Dumnezeire)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *