Provocarea cunoaşterii – 3

(partea a 3-a) 

                                        De ce Isus?

               Pentru că:

1. „…El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” „El este Capul trupului, al Bisericii.” (Coloseni 1:18)
2. „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El,” (Coloseni 1:19)
3. „Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.”(Coloseni 1-16)
4. „El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.”(Coloseni 1:17)
5. Dumnezeu a vrut: „să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui.” (Coloseni 1:20)
6. „El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină;… negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă,” (Coloseni 1:21-23)
7. În Hristos „Sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.” (Coloseni 2:2-3)

            Pentru că:

8. Isus Hristos este piesa de rezistenţă a planului lui Dumnezeu şi lovitura mortală a lui Satan!

Pentru că doar El a fost singura persoană din cer şi de pe pământ care, în contextul încălcării legii şi a ordinei universale, a putut împlini cerinţele impuse de dreptatea lui Dumnezeu, pe de o parte şi de iubirea Acestuia faţă de propria Sa creaţie, pe de altă parte. El a reparat ce a stricat Adam și Eva. Dreptatea cerea moartea păcătosului, iubirea cerea mila şi iertarea păcătosului. Însă, pentru iertarea păcatului se cerea o jertfă, o jertfă neprihănită – fără cusur.

Omul nu putea îndeplini cerinţa Legii în totalitatea ei. Legea cerea neprihănire – o viaţă nepătată de păcat, un caracter desăvărşit. Doar un Dumnezeu întrupat, venit în lumea oamenilor şi trăind o viaţă de o sfinţenie exact așa cum era cerută de lege şi având un caracter desăvărşit, putea întruni toate condiţiile impuse. Acesta a fost Iisus Hristos! Singurul care a putut atinge această performanţă!

O singură lege, cât de mică era, dacă era călcată, toate legile era călcate. Dumnezeu numeşte păcat orice neascultare, orice încălcare a Legii, inclusiv la nivelul gândului. Doar Hristos a putut împlini ireproşabil, până în detalii toate cerințele divine cerute ca o jertfă să fie acceptată ca fiind desăvârșită, fără nici cel mai mic reproș.

 9. Prin El ”Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea şi pacea se sărută”. (Psalm 85:10) Prin viaţa şi moartea Sa, Iisus a dovedit că dreptatea lui Dumnezeu nu exclude mila Sa şi că păcatul poate fi iertat, că Legea este dreaptă şi că poate fi în mod desăvărşit ascultată.

În acest fel, adevărata neprihănire cerută de lege este împlinită în cel ce crede în Iisus. Mai mult, chiar Dumnezeu poate „să fie neprihănit şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus” (Romani 3:26), adică pe cel care s-a întors la Dumnezeu, crezând în planul de mântuire a păcătosului prin jertfa fiului Său, Iisus Hristos.

Adevărul lui Dumnezeu constă şi în faptul că toate legile Lui sunt drepte, absolute. Respectarea lor este o condiţie necesară şi suficientă pentru păstrarea ordinii şi armoniei universale. Relativizarea oricât de mică, nerespectarea, încălcarea lor poate avea consecinţe distructive asupra armoniei, asupra adevărului, dreptății, binelui şi frumosului.

Din perspectiva satanei mila însemna anularea dreptăţii. Prin Hristos, oamenilor li s-a descoperit, însă, mila lui Dumnezeu. De ce mila? Pentru că „mila învinge judecata”. În felul acesta, cei răscumpărați din păcat și din ”din felul deșert de viețuire” au iertarea păcatelor prin îndurarea, harul, mila Lui şi nu mai sunt judecaţi odată cu lumea ”care zace sub cel rău”, cu lumea care a respins planul de mântuire, așa cum l-a conceput Dumnezeu.

Împăcarea cu Dumnezeu prin pocăinţă – privilegiu exclusiv al omului!

Îngerilor nu le este dată favoarea, ca odată căzuți, să se mai poată întoarce la Dumnezeu. Hristos a murit doar pentru oameni. În Isus avem, prin credinţa în El, libertatea de a ne apropia din nou de Dumnezeu, cu încredere.

Pentru aceasta, El a rânduit o perioadă de har, de favoare, de care avem cunoștință, și în care iertarea – în termenii şi condiţiile cuprinse în planul Său – a primit o prioritate cerească şi o valoare dumnezeiască.

10. Împăcarea cu Dumnezeu prin jertfa Fiului Său – ca Dumnezeu întrupat – a devenit singura coordonată cer – pământ acceptată de Dumnezeu. 

De aceea, orice altă cale, ori cât de bună ar părea omului, dar care anulează planul de mântuire a omului prin jertfa Fiului lui Dumnezeu, este fără valoare înaintea Lui. „Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; (Coloseni 1:21-22) „să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” ( Efeseni 3:19)

Prin Isus, Dumnezeu a învins și convins prin iubire. A făcut-o într-un mod în care a închis toate gurile rele din cer şi de pe pământ. Pentru că, ce iubire mai mare putem aştepta, decât să-şi dea viaţa cineva pentru noi. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” (Ioan 3:16-17)

Credinţa – cartea de vizită a credinciosului!

Se minunează întregul cer cum pot oamenii să creadă, sau, mai mult, să îndure prigoană, să-şi dea viaţa pentru un Dumnezeu pe care nu L-au văzut, așa, pur și simplu, doar prin credinţă! – doar prin credinţa în moartea şi învierea lui Iisus Hristos!

Cine Îl respinge pe Isus ca domn şi mântuitor în viaţa lui şi-a tăiat creanga de sub picioare… creanga din pomul cunoştinţei binelui!

A-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a te asemui cu El, reprezintă cheia de boltă a omenirii. Prin credință, prin credința în Isus, singurul care-L cunoaște pe Dumnezeu, îl putem și noi cunoaște pe Creatorul nostru. Isus este singura persoană care-L cunoaște și ni-L poate face de cunoscut pe Dumnezeu și nouă oamenilor. Cunoaşterea acestui adevăr duce la viaţă, la pomul vieţii, al doilea pom la care nu au mai apucat să ajuns Adam şi Eva. Posibil ca ei doar să-L fi văzut pe Dumnezeu, dar să nu-L fi cunoscut în toată frumusețea caracterului și ”sufletului” Său.

11. Mai este un motiv esenţial – „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi-născut din toată zidirea.” El este chipul celui ce spune: „Eu sunt Cel ce sunt!”. Și doar El L-a făcut cunoscut oamenilor pe Dumnezeul Tată, pentru că ”…nimeni nu știe cine este Fiul, în afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, în afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere”.

Cum este Isus? Exact opus lui Lucifer, Isus „cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.”

Cum este Dumnezeu? Satan a încercat să-L prezinte ca pe un tiran, ca pe un jandarm cosmic, gata să pedepsească orice încălcare a Legii. Această imagine ne-o inoculează şi astăzi. Dar „Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!”

„El Şi-a aratat dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Cu alte cuvinte, Isus ni-L prezintă pe Dumnezeu, în primul rând, în straiele cereşti ale blândeţii şi care dă ne lecția smereniei.

Cum este Dumnezeu? Aşa cum este Duhul Său pe care L-a dat şi copiilor Săi. „Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit, şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui”.

Cum sunt oamenii care au Duhul Lui? În câteva cuvinte: sunt oameni smeriți, de loc oameni mândri, care iubesc pe Dumnezeul lor cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul, cu toată puterea lor și pe apropele lor ca pe ei inșiși. Pentru ei cuvântul de ordine este iubirea jerfitoare, la fel cum a fost și pentru mântuitorul lor, Iisus Hristos.

Duhul Sfânt – grădinarul inimilor noastre!

Acest Duh Sfânt are o misiune specială: să facă oameni după chipul şi asemănarea Lui – adică, asemănători lui Dumnezeu, lui Isus Hristos şi, implicit, Duhului Sfânt.

El este ”degetul” lui Dumnezeu, care scrie voia lui Dumnezeu pe tăbliţa inimii noastre. El dă viaţă Cuvântului divin, dă viaţă fiecărei iote scrise din Biblie. Este puterea care este dată oamenilor ca să poată împlini în totalitate legea şi poruncile Lui. El sădeşte în noi dragostea pentru Dumnezeu. Ne face conştienţi de buruienile care năpădesc inima noastră, ne mustră şi, de cele mai multe ori, ne încurajează.

Nașterea din nou – biletul de intrare în cer şi atestarea credinciosului!

Duhul Sfânt este Acela care consfinţeşte mântuirea cu lucrarea Sa, numită în Biblie – naştere din nou, adică o schimbare de profunzime a întregii fiinţe, începând de la modul de gândire, de la modul de a vedea și a face lucrurile, până la motivație și atitudine. El rodeşte în noi trăsăturile dumnezeirii: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor”. Adică, orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr!

Acesta este chipul pe care Dumnezeu vrea să ni-l dea și care se încadrează în legile şi principiile Împărăţiei Sale, unde funcționează regula slujirii după principiul iubirii! De fapt şi de drept, iubirea va fi singura lege eternă! O adevărată constituţie cerească!

Iar despre cei născuţi după chipul şi asemănare Sa, nimeni alţii decât Biserica Sa, Dumnezeu spune: „Ei vor fi ai Mei… Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu”. „Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte. Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte.” Adică, dintre cei care Îl iubesc pentru că acum Îl cunosc şi Îl aleg în cunoştinţă de cauză şi cei care nu-L cunosc și Îl resping.

El a promis răscumpăraţilor Săi, că asemenea fiilor, vor fi făcuţi şi moştenitori ai Împărăţiei Lui. Vor sluji de laudă slavei Sale, ei, cei care mai dinainte au nădăjduit în Hristos. El va fi Tatăl lor, iar ei vor fi fiii Lui. Tuturor le-a promis un nume nou, un loc lângă El şi pe deasupra „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa Sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

Dar Duhul lui Dumnezeu este şi Duh de viaţă! Şi dacă „Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi, va învia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” Aceasta este nădejdea celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi pe Cel ce a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Tot El a spus şi: „Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul!”

Până aici, satan a încercat să facă istorie, dar, noi știm că învingătorii scriu istoria. Și mulți dintre oameni au scris-o și o vor scrie cu sângele lor. Binele a învins! Răul, cu toate formele lui de păcat, a fost învins, prin bine!

Dumnezeu a câştigat! Nu prin număr. El nu face baie de mulţimi. În politica astrală Dumnezeu şi un om formează majoritatea. Tu, om al lui Dumnezeu şi Dumnezeu formaţi majoritatea în orice alegere.

Contracandidatul Lui nu avea cunoştinţa aceasta. Bine era dacă știa, dar nu l-a dus capul, cu toată istețimea sa. A învăţat-o, însă, pe ”pielea” lui.

Oare, este bine pentru el că a știut ce este răul? Din păcate, asta o s-o vadă el, pe pielea lui.

Oare, este bine pentru om că a gustat să fie ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul? Din păcate sau din fericire, asta rămâne de văzut, de la om la om!

Deci, punct şi de la capăt!

La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.

La sfârşit, va face un pământ nou şi un cer nou.

Într-un sfârşit, toate vor fi unite, cele din ceruri şi cele de pe pământ.

În sfârşit!, vor spune toți cei care au L-au cunoscut și au fost cunoscuți de El.

În sfârșit!, va spune fiecare dintre cei care au gustat din El și au văzut cât e de bun!