Femeia între slava şi sclavă – 1

partea 1-a

                                  Clientul

Era o seară de iarnă ca multe altele dinaintea ei. Același joc al fulgilor de zăpadă, care își căutau un locul unde să se așeze confortabil. Unii parcă se topeau de plăcere odată ajunși la adăpost sub bluza ei întredeschisă, în timp ce alții se dădeau în vânt să-ajungă pe derdelușul dintre sânii ei albi ca zăpada. Părea parcă mai mult îmbrăcată primăvăratic în geaca ei din piele fină, neagră, decât potrivit pentru o iarnă în toată puterea ei. Dar ea nu era prea îngrijorată de frig, chiar dacă se apropiase de colțul străzii, unde vântul nu-i mai înfășura cu sete trupul zvelt și formele promițătoare, ci de-a dreptul o biciuia. Se îmbrăcase cam sumar, poate pentru că se aștepta să nu stea prea mult afară. Știa ea, ce știa!

Acum, însă, aștepta.

La celălalt colț al străzi o mașină își încetini mersul. Șoferul trase cu sete din țigară, în timp ce admira silueta care părea o nălucă în lumina brăzdată de fulgii de zăpadă. Pe măsură ce se apropia, silueta fetei i se arăta tot mai promițător. Un gând îl străfulgeră și își aminti cum, cu ceva timp în urmă, într-o seară târzie de iarnă, într-o stație de autobuz a întâlnit o siluetă ca aceasta. De fapt, nu ca aceasta. „Noaptea, toate pisicile sunt negre” se gândi el, zâmbind și uitându-se mai atent spre fată. „Ce bună ești, soro!”, își zise el, strângându-și volanul mașinii cu mulți cai putere. Nu și-a putut reține gândul că femeia lui nu avea un trup ca al acesteia și cu siguranță nu știe în materie de sex ce știu femeile acestea. Zâmbi pe sub mustață, la acestă idee.
Dar, până să-și sfârșească el gândurile răzlețe, fata dispăruse ca-n ceață. Uitându-se mai bine, parcă ar fi zis că era o alta, mai mică, mai corpolentă. Unde și când dispăruse silueta aceea înaltă?

El: Cum și-a luat zborul așa de repede pasărea asta de noapte, gândi el?

………………………………………………………………………………………………………

Ea: Brrr! Ce frig a început să se lase afară … și ce bine și cald e în mașina ta! Fata, abia intrată în mașină, încerca să se cuibărea în scaunul mașinii, bucurându-se de zâmbetul cu care fusese primită. În timp ce-și desfăcu fermoarul gecii, lăsă se vadă, așa … ca într-o neglijență voită, bretele unui sutien push up, sutien care părea prea mic pentru un sân generos ca al ei.

Ea: Eu știu un loc și mai cald. Dacă vrei mergem acolo, îi propuse ea și-i zâmbi binevoitoare, în timp se străduia să-și aranjeze mai bine pe bust bluza ei de mătase fină, roșie.

El zâmbise și încercă să privească dincolo de ea. Dar privirea îi fusese atrasă de manichiura în stil French a degetelor ei lungi, frumoase, care scoteau în evidență o personalitate mai mult romantică decât nonconformistă. Oja alb-transparentă era completată cu sclipici în nuanțe negre pe partea superioară a unghiei și cu inserarea unor inimioare roșii pe unghiile de la degetele inelare. Fata observă interesul lui pentru manichiura ei și încet își așeză degetele pe buzele ei frumos conturate de un ruj roșu aprins. El simţi un amestec de fiori, care îi străbatu șira spinării. Se simți vinovat.

Își lăsă privirea în jos și tăcut. Își aduse aminte de ce o luase pe strada asta și-o privi din nou mai mult gânditor decât încurajator, în timp ce se întreba dacă fata va accepta dorința lui mai puțin obișnuită.

Ea se uită la el să îi confirme ceea ce ea aștepta deja. Dar, pentru că el nu se grăbea, se întrebă dacă nu cumva e drogat sau poate violent și se aşeză într-o poziție mai sigură de fugă decât de stat.  A întâlnit mulți ciudați în acești câțiva ani buni de când „lucra” pe stradă.

El: Uite, zise el, vreau să fiu sincer cu tine. Tu poți să fii sinceră cu mine? Și, înainte de a-i răspunde ea, el zise: “Aș vrea să te cunosc puțin”.

Ea: Pot sa fiu cum vrei tu, zise ea, uitându-se la el și încercând să înțeleagă ce vrea. Eu pot să fiu totală chiar aici, zise fata mai relaxată, în timp ce-și trecu degetele mâinii dreapte prin părul negru lucios, ce-i acoperea o bună parte din spate. Se gândea că, poate, e începător.

Ea: Și-o să-ți placă, zise ea, dezvelind mai mult din arsenalul în dotare, dar făcând-o cu o oarecare precauție.

Ea: Ce cald și bine este aici, zise ea din nou, în timp ce-și legăna trupul. Dar pot să aduc și eu un aport de căldură, dacă vrei, îl încurajă ea, dovedind că știe să apese pe accelerație!

În plus, să știi că și sinceritatea costă, chicoti ea, prinzând mai mult curaj și încercând să glumească, în timp ce se foia în scaun ca fustița ei cea roșie să se poată ridica mai în voie, dezvelind două picioare atletice, superbe. Și, pentru că bărbatul nu dădea semne că s-ar grăbi, își strecură degetul arătător în una din găurile ciorapului ei de plasă neagră, încercând să se joace, în timp ce-și privi clientul cu lejeritate și iz ștrengăresc. Își ridică mai sus cizma lungă până la genunchi, motiv pentru care-și întinse mai bine piciorul, atrăgând atenția spre pulpele ei bine conturate, moment în care el văzu o cicatrice pe mâna ei stângă.
El: Îți poți acoperi găurile din viața ta cu banii pe care îi câștigi? o întrebă el zâmbind, în timp ce-i arăta bancnotele.

Fata se uită o clipă la ele și apoi la el: „ Cu banii ăştia îmi pot acoperi doar găurile din ciorapii mei”, zise ea, în timp ce își ridica încet piciorul stâng și înfășură cu el schimbătorul de viteză a mașinii.

Lui îi scăpă un surâs în colțul gurii. A înțeles, nu se informase bine. Mai scoase niște bancnote și-o privi din nou, în timp ce așeză bancnotele într-un plic, pe care-l avuse la îndemână.

Ea zâmbi văzând plicul. „Ce tacticos e tipul!” gândi în sinea ei.
Ea: M-ai întrebat dacă pot să fiu sinceră, zise ea în timp ce își aprinse o țigară. La ce ai nevoie de sinceritate? În meseria asta, nu ai nevoie de așa ceva. Chiar aș zice ca să te ferească Dumnezeu să-ți deschizi sufletul, zise ea, cu gândul să facă un pic de conversație.

El:  Păi, lui Dumnezeu îi place sinceritatea. Sinceritatea înseamnă și un suflet curat!

Ea: De care Dumnezeu vorbești? De Cel care, după legea Lui, îți cere un suflet curat într-o lume murdară și rea. Sau de Acela care a cerut femeii supunere, în timp ce a pus-o sub blestem, ca dorințele ei să depindă de bărbat și el să stăpânească peste ea?

El: Mă gândeam că bărbaților le place femeia sinceră, zise el, surprins fiind de răspunsul ei direct.

Ea: Lasă că știu eu ce le place bărbaților, spuse ea cu un surâs în colţul gurii.

Și, de care bărbat vorbim? zise ea după câteva secunde, schimbându-şi tonul şi atitudinea. De acel care face legile în casă și atunci când ai mai mare nevoie de el se face nevăzut?  Pentru că așa a înțeles el să fie bărbat! Nu mi-am dorit niciodată viața mamei mele, zise ea cu vocea mai stinsă și nici nu-mi doresc să am o fiică. Dar, dacă voi avea una vreodată, trag nădejde că va înțelege mai multe decât mine de la lumea aceasta a bărbaților și va trage mai mult beneficiu de la ei.

Și, se opri brusc. Cuvântul „mamă” o făcu să-și aducă aminte de copilăria ei. Mama ei, un „bun pierdut!” pe vecie, pierdut mult prea devreme! Chiar când avea mai multă nevoie de ea. Nu-și aducea aminte prea multe despre ea.

Dar, și-a adus brusc aminte de casă și grajd. Cum putea să uite! Purta semnul acelei nopți pe mână, pe mâna stângă. În câteva secunde i-au trecut prin minte nopțile … și, mai ales, fânul din grajd – cuibușorul de nebunii cu vecinul, … țigările făcute din paginile Bibliei …  
Parcă vedea și acum cu ce dexteritate răsucea între cele două degete foița ruptă din Biblie, ca apoi să o lipească cu salivă, după ce așeza cu grijă tutunul de pipă, furat de la tatăl ei. I-au venit în minte chiar și cuvintele de pe ultima foiță, cuvinte pe care le citise înainte de a-și aprinde țigara: „Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”.

A fost ultima filă ruptă, înainte de incendiul care a mistuit grajdul și o mare parte din casă.  Și apoi el, cel care îi  promisese marea și sarea şi care apoi a fost mai aprig ca focul din grajd. I s-a ridicat în cap.

Se scutură repede de aceste flashu-ri care-i trecuseră prin minte și se îmbărbătă, cum făcea de fiecare data, când o podideau amintirile.
Ea: Nu am înțeles niciodată de ce bărbatul vrea să fie capul femeii, zise ea, ieșind rapid din amintirile ei. Gândul i se duse către cel ce trebuia să-i fi fost tată.

Dar, ce, femeia nu are cap? zise ea cu o umbră de reproș în voce, după câteva clipe.
De fapt, ce e ăla bărbat? întrebă ea. Și începu să se uite mai atent la el, măsurându-l încă odată din cap până-n picioare și zăbovind cu privirea pe ici pe colo, prin părțile esențiale ale trupului lui…
Privirea ei l-a făcut să se simtă incomod, dar și-a dat seama că fata are multe de reproșat celui ce, de obicei, este numim bărbat.

El: De la bărbat, ce aștepți să fie? zise el, încercând să-i mute privirea.

Ea: Păi, ce să aștept, gândi ea cu voce tare, să stea bine cu … bărbăția. Nu?

El: Nu, zise el, mă refeream biblic, pentru că am înțeles că ai avut o Biblie în mână. Cum îl vezi?

Ea: Da, citeam câte ceva de pe foile pe care le rupeam din Biblie, la focul chibritului … așa de distracție, înainte de a-mi face țigara.
Cum văd eu bărbatul? În nici un caz, cum se vede el, ca un Dumnezeu în viața femeii!
Și, pentru că tot ziseși de Biblie, ce am eu în comun cu păcatul lui Adam și al Evei? Dacă au fost pofticioși, e treaba lor! Ei cu treaba lor, eu cu treaba mea!

El: Cu treaba ta …!  repetă el în gând. Tăcu. Şi-ar fi dorit s-o întrebe: ”Ce treabă e asta ce faci tu?”

Dar, se abţinu. Totuşi, o întrebă altceva: Ce urăști cel mai mult în viață? Asta pentru că a înțeles cam cum stătea treaba cu bărbații, din unghiul ei de vedere.

Ea: Colțurile, răspunse ea rapid. Colțurile le urăsc! Nu-mi place să fiu pusă la colț. Mi-ar plăcea să am în viața mea un drum al meu, sigur, drept și în siguranță, fără ca cineva să mi-l taie, iar eu să fiu obligată să ocolesc, să sar, să mă strecor. Dacă nu mă ajută cineva, măcar să nu mă împiedice.

Dar, „Lumea asta e pentru unii mumă, iar pentru alții ciumă!” își aminti ea de o vorbă din popor. Așa a fost de când lumea și pământul. E nedreaptă pentru mulți și-n dezavantaj pentru femeie.

El: Da, viața este nedreaptă, îți poate lua multe înainte de a conștientiza că le ai. Îți poate lua chiar sufletul. Dar, de prea multe ori ne dăm noi înșine drepturile pe o farfurie de linte, sau pe o mână de bani, bani pe care Dumnezeu nu i-ar primi ca dar în visteria Lui.
Mai mult, poți deveni trofeul cuiva, pe care și-l adjudecă într-un mod facil, cumpărându-te așa cum te vinzi, adică ieftin, necunoscându-ți și nerecunoscându-ți niciodată valoarea care a fost pusă în tine de Dumnezeu.

Ea tăcut.

El: Nu ți-ai fi dorit să te măriți? se grăbi el s-o întrebe, dorind astfel să schimbe puțin direcția discuției, care se pare că o deranjase.

Ea: Adică, vrei să zici „până când moartea ne va despărți”? Să stau o viață întreagă cu un singur bărbat? Glumești!

Bărbatul zâmbi îngăduitor la auzul acestor cuvinte.

Ea: Le mai aud pe unele de pe aici zicând că poate măritişul ar fi o soluție, dar …
Și, începuse să-și depene gândurile, dar cuvintele ei se îndepărtau de el, zburând pe deasupra lui. Îl deranja ce aude.  O auzea, dar se cufundase în gândurile lui. Nici nu-și dădu seama cum timpul tăcea și trecea.
La un moment dat, și-ar fi dorit s-o oprească și să-i spună că lucrurile nu stau așa din punctul lui de vedere.

Văzând că sunt ca două personaje din filme diferite, încercă să schimbe din nou vorba.

El: Cum te cheamă? o întrebă el, vrând parcă să-și confirme gândul.

Ea: Roky, răspunse ea, zâmbind.

El a înțeles că ăsta e numele ei de „scenă”.
El: Numele ăsta mă duce cu gândul la o rocă, la ceva puternic. În meseria asta ai nevoie mai mult de putere sau mai mult de sensibilitate, de feminitate? întrebă el.

Ea: E mai bine să fii pe poziție, să știi ce vrei. Dacă poți, să fii cât mai puțin sensibilă, să nu fii moale ca o mămăligă. Altfel, ești hrană sigură pentru pești.

El: Spuneai că îți plac drumurile drepte. Cu siguranță știi că Dumnezeu vorbește de o cale dreaptă. Nu vrei să schimbi ceva în viața ta? o întrebă el, încercând să aducă discuția în punctul pentru care a venit.

Ea: O să schimb, dacă și Dumnezeul acesta, de care tot îmi aduci aminte, va schimba regulile jocului, numit de el, ”viața!”.

El:  Nu știi că, dacă tu vrei, El le poate schimba? Și, în plus, nu știi ca o femeie poate schimba un bărbat? Adică, dintr-un bărbat rău să facă unul bun, cum, de altfel, dintr-unul bun să facă unul rău. Crezi că puterea de-a schimba un om este o putere mai mică decât puterea de a seduce un bărbat? Nu crezi că în mâna femeii stau puteri nebănuite de ea?

Ea: Tu vorbești de puterea femeii, dar Dumnezeu vorbește de faptul că femeia trebuie să fie supusă bărbatului. Și, unde vezi tu putere în asta?

El: Crezi că nu am dreptate când spun că în mâna femeii este o putere mai mare decât puterea de a seduce?

Ea: Nu știu dacă ai dreptate, dar este nedrept atunci când se asociază idea de seducție, sau mai aproape de miezul problemei, de sex, cu cea de femeia. Mai mult, atunci când se vorbește despre prostituție, se vorbește despre femeie, de parcă bărbații nici nu ar fi auzit de ea.  Unde sunt bărbații când condamnăm prostituția? Inclusiv în Biblie… episodul ăla cu femeia prinsă în curvie … se vorbește doar despre ea, dar despre bărbat nici nu se pomenește. Unde este bărbatul cu care ea a curvit? Pe el de ce nu l-a condamnat nimeni? De ce ar fi ea responsabilă de actul de curvie, de vreme ce bărbatul este capul?

Pentru că tot spunem de cap, de ce nu este el cel tras la răspundere, cel care trebuie să dea socoteală în fața lui Dumnezeu? Mai ales că femeia este văzută ca un vas mai slab. De ce bărbații sunt gata să arunce cu pietre în femeie, inclusiv cei din pilda aia biblică, de parcă nu și ei ar fi coautori a ceea ce se numește păcat. Este drept atunci ca bărbatul să ridice piatra și să condamne? Tocmai ei care sunt mai interesați de sex decât femeile! Nu ei vin la noi?

Noi, femeile, în mare parte suntem determinate, fiind dependente de o sursă de venit. Nu a spus Dumnezeu că dorințele femeii se vor ține după bărbat, că vor depinde de bărbat?

Cine dorește mai mult sexul, femeia sau bărbatul? Cine îl caută, cine-l întreține?

Și, despre ce dreptate vorbim? Există o dreptate a femeii într-o lume a bărbatului? Marea majoritate dintre noi practică această ”meserie” pentru bani, nu în primul rând pentru plăcere. În timp ce bărbatul caută sexul pentru plăcere. Despre ce dreptate a lui Dumnezeu ai vrea tu să-mi vorbești?

Tăcu, dându-și seama că s-a cam aprins în discuția asta.

Se lăsă din nou o tăcere adâncă între ei.

Continuare în partea a 2-a. (Fragment din partea a 2-a: Lena: „Nici el nu spuse nimic. Tristeţea din glasul ei pe un fond, parcă, de revoltă interioară, îl făcu pe bărbat să bată în retragere. Nu i se părea potrivit să …”)  (Categoria Viaţă sexuală)