Diavoli fără dubii -4

(partea a 4-a)

 De unde a venit Isus?

Procurorul: Pentru că tot ai adus vorba de ucenicii lui Isus, adică despre cei ca tine, eu cred că ar trebui să vă vedeți de treaba voastră, să credeți tăcut și să nu vă aventurați în lumea asta spirituală, despre care nu prea stiți multe nici voi.

În plus, de unde știu eu că nu se fac aceste lucruri cu altfel de puteri mistice, așa cum fac azi și călugării șamani, sau yoghinii? Sau, de ce nu, vrăjitorii! Spun asta, chiar dacă nu cred nici în unii nici în ceilalți. Am auzit că și ei pot să facă ceea ce a făcut Isus.

Avocatul: Vrei să spui că e posibil ca Isus să fi scos dracii cu Beelzebul, domnul dracilor? Ca tine au mai gândit și alții și atunci, ca și acum. La aceștia, ca și ție, El le răspunde într-un mod logic: ”Orice Împărăție dezbinată împotriva ei înșiși, este pustiită; și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei înseși, nu poate dăinui. Dacă Satana îl scoate afară pe Satana, este dezbinat. Deci, cum poate dăinui împărăția lui?  Și dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii  voștri cu cine-i scot? Dar dacă Eu scot dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi.”( Matei 12:25-28)

În plus, mergând mai departe pe firul logic, mă gândesc că, dacă ar fi pe aceeași mână cu demonii, aceștia nu ar simți frică față de El, ar fi fost mai prietenoși și, cu siguranță, l-ar fi înfruntat ”prietenește”, atunci când le strica „casa”.

În felul cum pui problema lași să se înțeleagă că Isus ar fi ”agent sub acoperire”, trimis de ”suspusul demon”, care stă în background, ca să-și poată face mai bine jocurile. Dar, în felul ăsta, Isus ar fi putut fi ușor dovedit vinovat, mincinos chiar de către diavol, care este „tatăl minciunii”. Dar, în toată viața Lui, nimeni nu L-a putut găsi pe Isus cu un păcat, o vină cât de mică, de la vorbă până la faptă. De aceea, demonii Îl recunosc ca fiind ”Sfântul lui Dumnezeu”, mai bine şi mai repede ca oamenii!

Ce să mai spun că ”suspusul” tău demon Îl urăște, cu o ură de moarte! Pentru că el știe că mai are puțină vreme pe pământ și până la urmă v-a fi aruncat împreună cu ”tovarăși lui de muncă” în iazul de foc. În aceste condiții nu văd logica afirmației tale că Isus ar avea ceva în comun cu el. Afirmația ta se dovedește fără suport logic, ca să nu spun că e de rea credinţă, zise avocatul uitându-se la prietenul său, care începuse să se foiască pe scaun.

Ne dorind să-şi supere prietenul, schimbă puţin registrul discuţiei.

Avocatul: În lupta pentru supremația asupra celor două lumi materială și spirituală sunt angajate doar două părți beligerante, Dumnezeu și ”prințul acestei lumi” satan.

Acest prinţ, înainte de cădere, a fost un heruvim, adică, un înger cu rang nobiliar, ce a aparţinut lumii spirituale. Aceeaşi lume în care au fost şi ceilalţi îngeri,  în care a fost şi este Dumnezeu, care este si El duh.

Şi, totuşi, ce zici? De unde a venit Isus, înainte de a se fi întrupta în lumea noastră, materială?

Procurorul: De unde a venit? Eu cred că din Nazaret, pentru că Biblia nu dă suficientă informaţie că El ar fi venit din cer, informaţii cu valoare de probe într-o instantă, zise el mai serios, mai în glumă.

Avocatul: Păi, o spune chiar Isus: Eu mă voi întoarce la Tatăl!

Dacă zice „mă voi întoarce la Tatăl”, şi Tatăl este în cer, adică în lumea spirituală, după un minim de logică, unde ar trebui să se întoarcă Isus? Nu ar trebui să se întoarcă în acea lume spirituală? În acest caz, nu s-ar întoarce în acea lume ca şi când s-ar întoarce acasă? Nu ar fi cerul, astfel, locul Lui de baştină, locul unde îşi are, de fapt,  cetăţenia? Aici, pe pământ a fost doar cu statut de „flotant”, sau, mai bine spus, un călător care a fost găzduit temporar pe pământ.

Ei, ce zici de acest raţionament?

Procurorul nu luă în seamă întrebarea, ci lăsă impresia că privirea i-a fost atrasă de împrejurimile parcului. Avocatul înţelesese semnificaţia atitudinii, dar se făcu şi el că nu observă şi continuă.

Avocatul: Acum fii atent, te rog, pentru că îţi ridic mingea la fileu, să văd dacă o nimereşti.  Îţi pun câteva întrebări retorice. În primul rând, Satan şi îngerii lui fac parte din lumea spirituală? Răspunsul este unul singur: Da!

A doua întrebare: Dumnezeu face parte din aceeaşi lume? Răspunsul este unul indiscutabil: Da!

A treia întrebare: S-a întors Isus la Tatăl în lumea Lui, ca acasă la El? Răspunsul este fără dubii: Da!

Şi acum, tu ce zici, puteau îngerii înainte de căderea lor, deci, când încă erau în cer, să-L fi întâlnit pe Isus pentru prima dată tocmai în acea lume spirituală? Adică, tocmai în acea lume în care erau şi îngerii şi Dumnezeu şi Isus.

Şi, în consecinţă, a doua întrebare, puteau îngerii căzuţi să Îl recunoască pe Isus fără dubii aici pământ, tocmai pentru că L-au cunoscut iniţial în cer, în acea lumea spirituală?

Procurorul lăsă impresia că se gândeşte.

Avocatul: Găseşti logică şi sens în aceste întrebări?

Procurorul tăcea. Dar, la un moment dat, ca şi când nu ar fi auzit întrebările, se uită la ceas şi îl făcu pe prietenul său să înţeleagă că ar vrea să plece.

Ilie nu mai insistă şi nici nu-i forţă mâna cu răspunsul pe care, de fapt, îl aştepta.

Procurorul: Măi Ilie, eu nu prea cred nici în duhuri, nici în exorcizări, sau în lucruri din altă lume, despre care n-am dovezi palpabile că există, zise el în cele din urmă.

Avocatul: Se uită şi el la ceas, dar se uită şi la prietenul său într-un fel în care lăsase să se înţeleagă că mai are ceva să-i spună.

Aşa că, pe un ton parcă gânditor, prin care îşi dorea să accentueze seriozitatea lucrurilor, îi mai spuse câteva cuvinte:

„Grigore, astăzi tu eşti procuror, astăzi tu acuzi pe alţii. Dar va veni o zi în care toţi, fie ei oameni sau îngeri, inclusiv satan, dar şi eu şi tu vom fi chemaţi la bară în cel mai important proces al nostru, într-o cauză pe viaţă şi pe moarte, la un Tribunal într-Adevăr Suprem. Aceea zi e mai aproape decât crezi şi n-o vom putea ocoli!

Va fi o înfăţişare în care acuzatorii vor fi în primul rând faptele, vorbele chiar gândurile noastre ascunse, cu care am intrat sub incidenţa Legii lui Dumnezeu, a Codul Civil al lui Dumnezeu, adică Biblia. Biblia, cea care acum este plină cu versete în scopul cunoaşterii voii Legiuitorului, atunci, însă, va fi plină de articole a căror literă de lege ne va condamna.

Astăzi, Biblia este pentru tine ca o citaţie cu aviz de primire, de la Curtea Supremă. Dumnezeu îţi spune şi ţie cum le-a spus şi altora: „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmîzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lîna.” ( Isaia 1:18)

Mâine, vom sta cu toţii în faţa Judecătorului suprem, care nu va fi altul, decât Isus Cristos!

Mai mult, mai este încă puţină vreme în care ni s-a dat favoarea să-L primim din oficiu pe Isus ca Avocat al apărării, pentru acea zi de judecată. El este Avocatul poporului! Dar, este numai avocatul poporului Său, adică, al acelora care L-au primit ca avocat. Stai de vorbă cu El şi vezi Adevărul. Azi ai dreptul de a face  investigaţii, de a afla Adevărul şi de a aduna probe cu valoare de dovezi despre cine este Isus Cristos. Poţi chiar întreprinde o anchetă judiciară ca să vezi cine este, să vezi de ce a murit. Acestea te vor ajuta în procesul de cunoaştere, proces ce este facultativ, dar are valoarea cel puţin a unei facultăţi în sine. Singura facultate recunoscută în cer!

Totodată, este de dorit să faci o plângere sinceră, spusă cu lacrimi în sufletul tău către Curtea Supremă şi să-ţi recunoşti identitatea de călcător de Lege sau, altfel spus în termeni biblici, de păcătos.

În ziua aceea teribilă, aşa cum am mai spus, Isus va fi Judecător, iar Biblia va fi Codul Civil după care fiecare ne vom primi sentinţa, fie ea de graţiere, fie de condamnare veşnică. O sentinţă fără drept de recurs! În ziua când El va fi pe scaunul de judecată, tu nu te vei mai putea apăra şi nimeni nu se va mai putea apăra singur prin inteligenţa sa, prin faptele lui bune, banii sau relaţiile sale. Atunci nu te va ajuta nici înaltele calificări obţinute în facultăţi, masterate şi doctorate în drept, nici pilele, nici relaţiile suspuse pe care le ai.

Nu va fi acceptată varianta că nu ai ştiu sau că te-a înşelat cineva, fie acel cineva chiar satan şi diavolii lui. Noi, ca avocaţi, ştim că ignoranţa, nepăsarea sau respingerea legilor noastre umane nu absolvă pe nimeni de pedeapsă, sau de consecinţele ce derivă din ele. Asta pentru că, atunci când intri sub incidenţa legilor, totul se plăteşte.

Noi ştim că libertatea vine la pachet cu responsabilitatea a ceea ce alegem. Azi ni s-a dat posibilitatea de a cunoaşte atât binele, cât şi răul şi ni s-a dat, totodată, dreptul şi libertatea de a alege în cunoştinţă de cauză.

Ţi le-am spus toate astea pentru că îţi ştiu cazierul spiritual şi cât de corigent ai rămas la multe materii de natură spirituală.

Procurorul: Măi Ilie, zise prietenul său procuror, tu pe mine vrei să mă bagi la pârnaia cerului, în timp ce tu te crezi graţiat, ca şi când Isus ţi-a plătit cauţiunea. Ai făcut cumva din Isus al tău pila ta cerească? Adică, ai o relaţia ta sus-pusă! zise el râzând şi se pregăti de plecare.

Hai că mă duc și eu acasă, până nu sloboade toți dracii pe mine mândra pe care o am acum.

Să fiu sincer, pe lângă că vroiam să ştiu mai multe despre tine, aveam chef şi să beau nişte beri cu tine, ca altădată.

Avocatul: Sunt tare bucuros că ne-am întâlnit.

Am să pun o vorbă bună pentru tine…la Relaţia mea sus-pusă, completă el, râzând…ca să intri în graţia Lui! mai adăugă el, în timp ce arătă cu mâna stângă în sus, spre cer.

Pentru că şi tu ai nevoie de graţiere şi reabilitare.

Graţierea nu te va costa nimic, nici pe tine.

Va plăti El totul!